< Psalms 88 >
1 A Song, a Psalm for the sons of Korah. To the chief Musician. Upon Mahalath Leannoth. An instruction. Of Heman the Ezrahite. Jehovah, God of my salvation, I have cried by day [and] in the night before thee.
O cântare sau un psalm pentru fiii lui Core, mai marelui muzician, „Mahalat Leanot”, Maschil al lui Heman ezrahitul. DOAMNE Dumnezeul salvării mele, am strigat zi și noapte înaintea ta,
2 Let my prayer come before thee; incline thine ear unto my cry.
Să ajungă rugăciunea mea înaintea ta, apleacă-ți urechea la strigătul meu,
3 For my soul is full of troubles, and my life draweth nigh to Sheol. (Sheol )
Fiindcă sufletul meu este plin de tulburări și viața mea se apropie de mormânt. (Sheol )
4 I am reckoned with them that go down into the pit; I am as a man that hath no strength:
Sunt socotit cu cei ce coboară în groapă, sunt ca un om fără putere,
5 Prostrate among the dead, like the slain that lie in the grave; whom thou rememberest no more, and who are cut off from thy hand.
Liber printre morți, asemenea celor întinși în mormânt, de care nu îți mai amintești, iar ei sunt stârpiți de mâna ta.
6 Thou hast laid me in the lowest pit, in dark places, in the deeps.
M-ai pus în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
7 Thy fury lieth hard upon me, and thou hast afflicted [me] with all thy waves. (Selah)
Furia ta apasă greu peste mine, și tu m-ai chinuit cu toate valurile tale. (Selah)
8 Thou hast put my familiar friends far from me; thou hast made me an abomination unto them: I am shut up, and I cannot come forth.
Ai îndepărtat pe cunoscuții mei de mine; m-ai făcut urâciune pentru ei, sunt închis și nu pot ieși.
9 Mine eye consumeth by reason of affliction. Upon thee, Jehovah, have I called every day; I have stretched out my hands unto thee.
Ochiul meu jelește din cauza nenorocirii, DOAMNE, te-am chemat zilnic, mi-am întins mâinile spre tine.
10 Wilt thou do wonders to the dead? shall the shades arise and praise thee? (Selah)
Vei arăta tu minuni celor morți? Se vor ridica morții să te laude? (Selah)
11 Shall thy loving-kindness be declared in the grave? thy faithfulness in Destruction?
Va fi bunătatea ta iubitoare vestită în mormânt? Sau credincioșia ta în nimicire?
12 Shall thy wonders be known in the dark? and thy righteousness in the land of forgetfulness?
Vor fi minunile tale cunoscute în întuneric și dreptatea ta în țara uitării?
13 But as for me, Jehovah, I cry unto thee, and in the morning my prayer cometh before thee.
Dar spre tine am strigat eu, DOAMNE; și dimineața rugăciunea mea te va întâmpina.
14 Why, O Jehovah, castest thou off my soul? [why] hidest thou thy face from me?
DOAMNE, de ce îmi lepezi tu sufletul? De ce îți ascunzi fața de la mine?
15 I am afflicted and expiring from my youth up; I suffer thy terrors, [and] I am distracted.
Eu sunt nenorocit și gata să mor din tinerețe, în timp ce sufăr terorile tale sunt buimăcit.
16 Thy fierce anger hath gone over me; thy terrors have brought me to nought:
Furia ta înverșunată trece peste mine; spaimele tale m-au stârpit.
17 They have surrounded me all the day like water; they have compassed me about together.
Au venit în jurul meu zilnic ca apa; m-au încercuit împreună.
18 Lover and associate hast thou put far from me: my familiar friends are darkness.
Pe iubit și pe prieten l-ai îndepărtat de mine și pe cunoscuții mei în întuneric.