Job 9
1 And Job answered and said,
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 Of a truth I know it is so; but how can man be just with God?
Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
3 If he shall choose to strive with him, he cannot answer him one thing of a thousand.
Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
4 He is wise in heart and mighty in strength: who hath hardened himself against him, and had peace?
El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
5 Who removeth mountains, and they know it not, when he overturneth them in his anger;
Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
6 Who shaketh the earth out of its place, and the pillars thereof tremble;
Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
7 Who commandeth the sun, and it riseth not, and he sealeth up the stars;
Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
8 Who alone spreadeth out the heavens, and treadeth upon the high waves of the sea;
Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9 Who maketh the Bear, Orion, and the Pleiades, and the chambers of the south;
Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
10 Who doeth great things past finding out, and wonders without number.
Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
11 Lo, he goeth by me, and I see [him] not; and he passeth along, and I perceive him not.
Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
12 Behold, he taketh away: who will hinder him? Who will say unto him, What doest thou?
Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
13 God withdraweth not his anger; the proud helpers stoop under him:
Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
14 How much less shall I answer him, choose out my words [to strive] with him?
Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
15 Whom, though I were righteous, [yet] would I not answer; I would make supplication to my judge.
Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
16 If I had called, and he had answered me, I would not believe that he hearkened to my voice, —
Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
17 He, who crusheth me with a tempest, and multiplieth my wounds without cause.
Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
18 He suffereth me not to take my breath, for he filleth me with bitternesses.
Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
19 Be it a question of strength, lo, [he is] strong; and be it of judgment, who will set me a time?
Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
20 If I justified myself, mine own mouth would condemn me; were I perfect, he would prove me perverse.
Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
21 Were I perfect, [yet] would I not know my soul: I would despise my life.
Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
22 It is all one; therefore I said, he destroyeth the perfect and the wicked.
Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
23 If the scourge kill suddenly, he mocketh at the trial of the innocent.
Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
24 The earth is given over into the hand of the wicked [man]; he covereth the faces of its judges. If not, who then is it?
Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
25 And my days are swifter than a runner: they flee away, they see no good.
Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
26 They pass by like skiffs of reed; as an eagle that swoops upon the prey.
Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
27 If I say, I will forget my complaint, I will leave off my [sad] countenance, and brighten up,
Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
28 I am afraid of all my sorrows; I know that thou wilt not hold me innocent.
Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
29 Be it that I am wicked, why then do I labour in vain?
Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30 If I washed myself with snow-water, and cleansed my hands in purity,
Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
31 Then wouldest thou plunge me in the ditch, and mine own clothes would abhor me.
Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
32 For he is not a man, as I am, that I should answer him; that we should come together in judgment.
Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
33 There is not an umpire between us, who should lay his hand upon us both.
Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
34 Let him take his rod away from me, and let not his terror make me afraid,
Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
35 [Then] I will speak, and not fear him; but it is not so with me.
Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
