Job 39
1 Knowest thou the time when the wild goats of the rock bring forth? dost thou mark the calving of the hinds?
Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
2 Dost thou number the months that they fulfil? and knowest thou the time when they bring forth?
Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
3 They bow themselves, they give birth to their young ones, they cast out their pains;
Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
4 Their young ones become strong, they grow up in the open field, they go forth, and return not unto them.
Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
5 Who hath sent out the wild ass free? and who hath loosed the bands of the onager,
Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
6 Whose house I made the wilderness, and the salt plain his dwellings?
Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
7 He laugheth at the tumult of the city, and heareth not the shouts of the driver;
El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
8 The range of the mountains is his pasture, and he searcheth after every green thing.
Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
9 Will the buffalo be willing to serve thee, or will he lodge by thy crib?
Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
10 Canst thou bind the buffalo with his cord in the furrow? or will he harrow the valleys after thee?
Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
11 Wilt thou put confidence in him, because his strength is great? and wilt thou leave thy labour to him?
Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
12 Wilt thou trust him to bring home thy seed, and gather it into thy threshing-floor?
Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
13 The wing of the ostrich beats joyously — But is it the stork's pinion and plumage?
Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
14 For she leaveth her eggs to the earth, and warmeth them in the dust,
Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
15 And forgetteth that the foot may crush them, or that the beast of the field may trample them.
Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
16 She is hardened against her young ones, as though they were not hers; her labour is in vain, without her concern.
Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
17 For God hath deprived her of wisdom, and hath not furnished her with understanding.
Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
18 What time she lasheth herself on high, she scorneth the horse and his rider.
În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
19 Hast thou given strength to the horse? hast thou clothed his neck with the quivering mane?
Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
20 Dost thou make him to leap as a locust? His majestic snorting is terrible.
Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
21 He paweth in the valley, and rejoiceth in [his] strength; he goeth forth to meet the armed host.
El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
22 He laugheth at fear, and is not affrighted; neither turneth he back from before the sword.
Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
23 The quiver rattleth upon him, the glittering spear and the javelin.
Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
24 He swalloweth the ground with fierceness and rage, and cannot contain himself at the sound of the trumpet:
El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
25 At the noise of the trumpets he saith, Aha! and he smelleth the battle afar off, the thunder of the captains, and the shouting.
El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
26 Doth the hawk fly by thine intelligence, [and] stretch his wings toward the south?
Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
27 Doth the eagle mount up at thy command, and make his nest on high?
Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
28 He inhabiteth the rock and maketh his dwelling on the point of the cliff, and the fastness:
Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
29 From thence he spieth out the prey, his eyes look into the distance;
De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
30 And his young ones suck up blood; and where the slain are, there is he.
Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
