Job 29
1 And Job continued his parable and said,
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 Oh that I were as in months past, as in the days when God preserved me;
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 When his lamp shone over my head, [and] by his light I walked through darkness;
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 As I was in the days of my youth, when the secret counsel of God was over my tent,
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 When the Almighty was yet with me, my young men round about me;
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6 When my steps were bathed in milk, and the rock poured out beside me rivers of oil! ...
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 When I went out to the gate by the city, when I prepared my seat on the broadway,
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 The young men saw me, and hid themselves; and the aged arose [and] stood up;
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9 Princes refrained from talking, and laid the hand on their mouth;
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10 The voice of the nobles was hushed, and their tongue cleaved to their palate.
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 When the ear heard [me], then it blessed me, and when the eye saw [me], it gave witness to me;
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 For I delivered the afflicted that cried, and the fatherless who had no helper.
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 The blessing of him that was perishing came upon me, and I caused the widow's heart to sing for joy.
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 I put on righteousness, and it clothed me; my justice was as a mantle and a turban.
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15 I was eyes to the blind, and feet was I to the lame;
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 I was a father to the needy, and the cause which I knew not I searched out;
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 And I broke the jaws of the unrighteous, and plucked the spoil out of his teeth.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 And I said, I shall die in my nest, and multiply my days as the sand;
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19 My root shall be spread out to the waters, and the dew will lie all night on my branch;
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 My glory shall be fresh in me, and my bow be renewed in my hand.
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 Unto me they listened, and waited, and kept silence for my counsel:
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 After my words they spoke not again, and my speech dropped upon them;
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 And they waited for me as for the rain, and they opened their mouth wide as for the latter rain.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 [If] I laughed on them, they believed [it] not; and they troubled not the serenity of my countenance.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 I chose their way, and sat as chief, and dwelt as a king in the army, as one that comforteth mourners.
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
