Job 14
1 Man, born of woman, is of few days, and full of trouble.
Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
2 He cometh forth like a flower, and is cut down; and he fleeth as a shadow, and continueth not.
Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
3 Yet dost thou open thine eyes upon such a one, and bringest me into judgment with thee?
Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
4 Who can bring a clean [man] out of the unclean? Not one!
Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
5 If his days are determined, if the number of his months is with thee, [and] thou hast appointed his bounds which he must not pass,
Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
6 Look away from him; and let him rest, till he accomplish, as a hireling, his day.
Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
7 For there is hope for a tree: if it be cut down, it will sprout again, and its tender branch will not cease;
Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
8 Though its root grow old in the earth, and its stock die in the ground,
Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
9 Yet through the scent of water it will bud, and put forth boughs like a young plant.
Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
10 But a man dieth, and is prostrate; yea, man expireth, and where is he?
Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
11 The waters recede from the lake, and the river wasteth and drieth up:
Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
12 So man lieth down, and riseth not again; till the heavens be no more, they do not awake, nor are raised out of their sleep.
Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
13 Oh that thou wouldest hide me in Sheol, that thou wouldest keep me secret until thine anger be past, that thou wouldest appoint me a set time, and remember me, — (Sheol h7585)
O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
14 (If a man die, shall he live [again]?) all the days of my time of toil would I wait, till my change should come:
Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
15 Thou wouldest call, and I would answer thee; thou wouldest have a desire after the work of thy hands.
Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
16 For now thou numberest my steps: dost thou not watch over my sin?
Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
17 My transgression is sealed up in a bag, and thou heapest up mine iniquity.
Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
18 And indeed a mountain falling cometh to nought, and the rock is removed out of its place;
Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
19 The waters wear the stones, the floods thereof wash away the dust of the earth; and thou destroyest the hope of man.
Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
20 Thou prevailest for ever against him, and he passeth away; thou changest his countenance, and dismissest him.
Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
21 His sons come to honour, and he knoweth it not; and they are brought low, and he perceiveth it not.
Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
22 But his flesh hath pain for himself alone, and his soul mourneth for himself.
Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
