Hebrews 12
1 Let us also therefore, having so great a cloud of witnesses surrounding us, laying aside every weight, and sin which so easily entangles us, run with endurance the race that lies before us,
De aceea și noi, fiindcă suntem înconjurați de un nor atât de mare de martori, să ne lepădăm de orice greutate și de păcatul care ne încolțește atât de ușor, și să alergăm cu stăruință la cursa care ne este pusă înainte,
2 looking stedfastly on Jesus the leader and completer of faith: who, in view of the joy lying before him, endured [the] cross, having despised [the] shame, and is set down at the right hand of the throne of God.
privind la Isus, autorul și desăvârșitorul credinței, care, pentru bucuria care i-a fost pusă înainte, a îndurat crucea, disprețuind rușinea ei, și a șezut la dreapta tronului lui Dumnezeu.
3 For consider well him who endured so great contradiction from sinners against himself, that ye be not weary, fainting in your minds.
Căci gândiți-vă la El, care a îndurat atâtea împotriviri ale păcătoșilor împotriva lui însuși, ca să nu vă obosiți, să nu vă pierdeți curajul sufletelor voastre.
4 Ye have not yet resisted unto blood, wrestling against sin.
Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge, luptând împotriva păcatului.
5 And ye have quite forgotten the exhortation which speaks to you as to sons: My son, despise not [the] chastening of [the] Lord, nor faint [when] reproved by him;
Ați uitat îndemnul care raționează cu voi ca și cu copiii, “Fiule, nu lua în seamă pedeapsa Domnului, nici să nu leșinați când sunteți mustrați de el;
6 for whom [the] Lord loves he chastens, and scourges every son whom he receives.
Căci pe cine iubește Domnul, El îl pedepsește, și pedepsește orice fiu pe care îl primește.”
7 Ye endure for chastening, God conducts himself towards you as towards sons; for who is the son that the father chastens not?
Pentru că pentru disciplinarea voastră sunteți înduplecați. Dumnezeu se poartă cu voi ca și cu copiii, căci ce fiu este acela pe care tatăl său nu-l pedepsește?
8 But if ye are without chastening, of which all have been made partakers, then are ye bastards, and not sons.
Dar dacă sunteți lipsiți de disciplină, de care toți au fost făcuți părtași, atunci sunteți nelegitimi și nu copii.
9 Moreover we have had the fathers of our flesh as chasteners, and we reverenced [them]; shall we not much rather be in subjection to the Father of spirits, and live?
Mai mult, noi am avut părinți din carnea noastră care să ne pedepsească, și le-am dat respect. Nu ar trebui mult mai degrabă să ne supunem Tatălui spiritelor și să trăim?
10 For they indeed chastened for a few days, as seemed good to them; but he for profit, in order to the partaking of his holiness.
Căci ei, într-adevăr, pentru câteva zile ne-au disciplinat cum li s-a părut lor bine, dar el pentru folosul nostru, ca să fim părtași la sfințenia lui.
11 But no chastening at the time seems to be [matter] of joy, but of grief; but afterwards yields [the] peaceful fruit of righteousness to those exercised by it.
Orice pedeapsă pare pentru moment nu veselă, ci dureroasă; dar, după aceea, ea dă roadele pașnice ale neprihănirii celor care au fost instruiți prin ea.
12 Wherefore lift up the hands that hang down, and the failing knees;
De aceea, ridicați mâinile care atârnă și genunchii slabi,
13 and make straight paths for your feet, that that which is lame be not turned aside; but that rather it may be healed.
și faceți cărări drepte pentru picioarele voastre, ca ceea ce este șchiop să nu fie dislocat, ci mai degrabă să fie vindecat.
14 Pursue peace with all, and holiness, without which no one shall see the Lord:
Urmăriți pacea cu toți oamenii și sfințirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul,
15 watching lest [there be] any one who lacks the grace of God; lest any root of bitterness springing up trouble [you], and many be defiled by it;
privind cu atenție ca nu cumva să fie cineva care să fie lipsit de harul lui Dumnezeu, ca nu cumva să vă tulbure vreo rădăcină de amărăciune care să răsară și mulți să fie spurcați de ea,
16 lest [there be] any fornicator, or profane person, as Esau, who for one meal sold his birthright;
ca nu cumva să fie vreun desfrânat sau vreun profanator, ca Esau, care și-a vândut dreptul de întâi-născut pentru o masă.
17 for ye know that also afterwards, desiring to inherit the blessing, he was rejected, (for he found no place for repentance) although he sought it earnestly with tears.
Căci știți că și atunci când a dorit ulterior să moștenească binecuvântarea, a fost respins, pentru că nu a găsit loc de răzgândire, deși a căutat-o cu sârguință și cu lacrimi.
18 For ye have not come to [the mount] that might be touched and was all on fire, and to obscurity, and darkness, and tempest,
Căci nu ați venit la un munte care putea fi atins și care ardea cu foc, la negură, întuneric, furtună,
19 and trumpet's sound, and voice of words; which they that heard, excusing themselves, declined [the] word being addressed to them any more:
la sunetul de trâmbiță și la glasul cuvintelor, pe care cei care le-au auzit rugau să nu li se mai spună nici un cuvânt,
20 (for they were not able to bear what was enjoined: And if a beast should touch the mountain, it shall be stoned;
căci nu puteau să suporte ceea ce era poruncit: “Dacă un animal se atinge de munte, să fie ucis cu pietre”.
21 and, so fearful was the sight, Moses said, I am exceedingly afraid and full of trembling; )
Atât de înfricoșătoare era înfățișarea, încât Moise a spus: “Sunt îngrozit și tremur”.
22 but ye have come to mount Zion; and to [the] city of [the] living God, heavenly Jerusalem; and to myriads of angels,
Dar voi ați venit la muntele Sionului și la cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul cel ceresc, la mulțimile nenumărate de îngeri,
23 the universal gathering; and to [the] assembly of the firstborn [who are] registered in heaven; and to God, judge of all; and to [the] spirits of just [men] made perfect;
la adunarea de sărbătoare și la adunarea întâilor născuți care sunt înscriși în ceruri, la Dumnezeu, Judecătorul tuturor, la duhurile drepților desăvârșiți,
24 and to Jesus, mediator of a new covenant; and to [the] blood of sprinkling, speaking better than Abel.
la Isus, mijlocitorul unui legământ nou, și la sângele stropirii, care este mai bun decât cel al lui Abel.
25 See that ye refuse not him that speaks. For if those did not escape who had refused him who uttered the oracles on earth, much more we who turn away from him [who does so] from heaven:
Vezi să nu refuzi pe cel ce vorbește. Căci dacă ei nu au scăpat când l-au refuzat pe cel care avertiza pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, care ne întoarcem de la cel care avertizează din ceruri,
26 whose voice then shook the earth; but now he has promised, saying, Yet once will I shake not only the earth, but also the heaven.
al cărui glas a zguduit atunci pământul, dar acum a promis: “Încă o dată voi mai zgudui nu numai pământul, ci și cerurile”.
27 But this Yet once, signifies the removing of what is shaken, as being made, that what is not shaken may remain.
Această expresie: “Încă o dată” semnifică îndepărtarea lucrurilor care sunt zguduite, ca și a lucrurilor care au fost făcute, pentru ca cele care nu sunt zguduite să rămână.
28 Wherefore let us, receiving a kingdom not to be shaken, have grace, by which let us serve God acceptably with reverence and fear.
Prin urmare, primind o Împărăție care nu poate fi zdruncinată, să avem har, prin care să Îi slujim lui Dumnezeu în mod acceptabil, cu reverență și respect,
29 For also our God [is] a consuming fire.
căci Dumnezeul nostru este un foc mistuitor.
