Ezra 9
1 Then, after these things were completed, the leaders came to me, saying: “The people of Israel, the priests, and the Levites, have not been separated from the peoples of the lands and from their abominations, especially those of the Canaanites, and Hittites, and Perizzites, and Jebusites, and Ammonites, and Moabites, and Egyptians, and Amorites.
Şi după ce aceste lucruri s-au terminat, prinţii au venit la mine, spunând: Poporul lui Israel şi preoţii şi leviţii nu s-au separat de popoarele ţărilor, ci au făcut conform cu urâciunile lor, ale canaaniţilor, ale hitiţilor, ale pereziţilor, ale iebusiţilor, ale amoniţilor, ale moabiţilor, ale egiptenilor şi ale amoriţilor.
2 For they have taken from their daughters for themselves and for their sons, and they have mixed a holy lineage with the peoples of the lands. And even the hand of the leaders and the magistrates has been first in this transgression.”
Pentru că au luat dintre fiicele lor pentru ei înşişi şi pentru fiii lor; astfel încât sămânţa sfântă s-a amestecat cu popoarele acestor ţări; da, mâna prinţilor şi a conducătorilor a fost cea dintâi în această fărădelege.
3 And when I had heard this word, I tore my cloak and my tunic, and I pulled out the hairs of my head and beard, and I sat in mourning.
Şi când am auzit acest lucru, mi-am rupt haina şi mantaua şi mi-am smuls perii din cap şi din barbă şi m-am aşezat înmărmurit.
4 Then all those who feared the word of the God of Israel gathered to me, because of the transgression of those who had arrived from the captivity. And I sat in sorrow, until the evening sacrifice.
Atunci s-au adunat la mine toţi cei care tremurau la cuvintele Dumnezeului lui Israel, din cauza fărădelegii celor care fuseseră duşi în captivitate; şi am şezut înmărmurit până la sacrificiul de seară.
5 And at the evening sacrifice, I rose up from my affliction, and, having torn my cloak and my tunic, I fell to my knees, and I reached out my hands to the Lord, my God.
Şi la sacrificiul de seară m-am ridicat din tristeţea mea; şi după ce mi-am rupt haina şi mantaua, am căzut pe genunchi şi mi-am întins mâinile către DOMNUL Dumnezeul meu.
6 And I said: “My God, I am confounded and ashamed to lift up my face to you. For our iniquities have been multiplied over our heads, and our offenses have increased, even up to heaven,
Şi am spus: O Dumnezeul meu, roşesc şi îmi este ruşine să îmi ridic faţa către tine, Dumnezeul meu, pentru că nelegiuirile noastre s-au înmulţit până peste capetele noastre şi fărădelegea noastră a crescut până la ceruri.
7 from the days of our fathers. But also, we ourselves have sinned gravely, even to this day. And for our iniquities, we ourselves, and our kings and our priests, have been delivered into the hands of the kings of the lands, and to the sword, and to captivity, and to plunder, and to confusion of face, just as it is also in this day.
Din zilele părinţilor noştri am fost într-o mare fărădelege până în această zi; şi din cauza nelegiuirilor noastre am fost noi, împăraţii noştri şi preoţii noştri, daţi în mâna împăraţilor ţărilor, sabiei, captivităţii, şi prăzii, şi ruşinii feţei, precum este în această zi.
8 And now, to a small extent and for a moment, our petition has been made with the Lord our God, so that they may leave us a remnant, and so that a secure place in his holy land may be given to us, and so that our God may illuminate our eyes, and may give us a little life in our servitude.
Şi acum pentru scurt timp [s-]a arătat har de la DOMNUL Dumnezeul nostru, pentru a ne lăsa o rămăşiţă să scape şi să ne dea un piron în locul său sfânt, ca Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină înviorare în robia noastră.
9 For we are servants, yet in our servitude our God has not forsaken us, but he has inclined mercy upon us in the sight of the king of the Persians, so that he may give us life, and may raise up the house of our God, and repair its desolations, and give us a hedge in Judah and Jerusalem.
Pentru că noi eram robi; totuşi Dumnezeul nostru nu ne-a părăsit în robia noastră, ci şi-a întins milă spre noi înaintea feţei împăraţilor Persiei, pentru a ne da înviorare, ca să ridicăm casa Dumnezeului nostru şi să reparăm pustiirile ei şi să ne dea un zid în Iuda şi în Ierusalim.
10 And now, our God, what should we say after these things? For we abandoned your commandments,
Şi acum, Dumnezeul nostru, ce să spunem noi după aceasta? Pentru că am părăsit poruncile tale,
11 which you instructed by the hand of your servants, the prophets, saying: ‘The land, which you shall enter so that you may possess it, is an unclean land, due to the uncleanness of the peoples and of the other lands, the abominations of those who have filled it, from mouth to mouth, with their filth.’
Pe care le-ai poruncit prin servitorii tăi, profeţii, spunând: Ţara în care mergeţi pentru a o stăpâni, este o ţară necurată prin murdăria popoarelor ţărilor, prin urâciunile lor, care au umplut-o de la o margine la alta prin necurăţia lor.
12 Now therefore, you should not give your daughters to their sons, nor should you receive their daughters for your sons. And you should not seek their peace, nor their prosperity, even forever. So shall you be strengthened, and so shall you eat the good things of the land, and have your sons as your heirs, even for all time.
De aceea acum să nu daţi pe fiicele voastre fiilor lor, nici să nu luaţi pe fiicele lor pentru fiii voştri, nici să nu căutaţi vreodată pacea lor sau bogăţia lor; ca să fiţi tari şi să mâncaţi bunătatea ţării şi să o lăsaţi ca moştenire copiilor voştri pentru totdeauna.
13 And after all that has happened to us because of our very wicked works and our great offense, you, our God, have freed us from our iniquity, and you have given us salvation, just as it is this day,
Şi, după toate câte au venit asupra noastră pentru faptele noastre rele şi pentru fărădelegea noastră mare, văzând că tu Dumnezeul nostru ne-ai pedepsit mai puţin decât merită nelegiuirile noastre şi ne-ai dat o astfel de eliberare ca aceasta;
14 so that we would not turn away and make your commandments void, and so that we would not unite in marriage with the peoples of these abominations. Could you be angry with us even to the very end, so that you would not leave us a remnant to be saved?
Să călcăm noi din nou poruncile tale şi să ne încuscrim cu popoarele acestor urâciuni? Nu te vei mânia pe noi până ne vei mistui, astfel încât să nu fie nicio rămăşiţă nici scăpare?
15 O Lord, the God of Israel, you are just. For we have been left behind to be saved, just as it is this day. Behold, we are before your sight in our offense. And it is not possible to withstand you in this matter.”
DOAMNE Dumnezeul lui Israel, tu eşti drept, pentru că noi rămânem un popor scăpat, precum este în această zi; iată, noi suntem înaintea ta în fărădelegile noastre, pentru că nu putem sta în picioare înaintea ta din această cauză.
