Psalms 139
1 For the end, a Psalm of David. O Lord, thou hast proved me, and known me.
Mai marelui muzician, un psalm al lui David. DOAMNE, tu m-ai cercetat și m-ai cunoscut.
2 Thou knowest my down-sitting and mine up-rising: thou understandest my thoughts long before.
Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul.
3 Thou hast traced my path and my bed, and hast foreseen all my ways.
Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele.
4 For there is no unrighteous word in my tongue: behold, O Lord, thou hast known all things,
Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar, iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime.
5 the last and the first: thou hast fashioned me, and laid thine hand upon me.
Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine.
6 The knowledge of thee is too wonderful for me; it is very difficult, I cannot [attain] to it.
O astfel de cunoaștere este prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea.
7 Whither shall I go from thy Spirit? and whither shall I flee from my presence?
Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta?
8 If I should go up to heaven, thou art there: if I should go down to hell, thou art present. (Sheol h7585)
Dacă mă urc în cer, tu ești acolo; dacă îmi fac patul în iad, iată, tu ești acolo. (Sheol h7585)
9 If I should spread my wings [to fly] straight forward, and sojourn at the extremity of the sea, [it would be vain],
Dacă iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării,
10 for even there thy hand would guide me, and thy right hand would hold me.
Chiar și acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține.
11 When I said, Surely the darkness will cover me; even the night [was] light in my luxury.
Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu.
12 For darkness will not be darkness with thee; but night will be light as day: as its darkness, so shall its light [be to thee].
Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina sunt amândouă la fel pentru tine.
13 For thou, O Lord, hast possessed my reins; thou hast helped me from my mother's womb.
Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele.
14 I will give thee thanks; for thou art fearfully wondrous; wondrous are thy works; and my soul knows [it] well.
Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător și admirabil; minunate sunt lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine.
15 My bones, which thou madest in secret were not hidden from thee, nor my substance, in the lowest parts of the earth.
Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie și țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului.
16 Thine eyes saw my unwrought [substance], and all [men] shall be written in thy book; they shall be formed by day, though [there should for a time] be no one among them.
Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate membrele mele, care continuu au fost modelate, când încă niciunul dintre ele nu era.
17 But thy friends, O God, have been greatly honoured by me; their rule has been greatly strengthened.
Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!
18 I will number them, and they shall be multiplied beyond the sand; I awake, and am still with thee.
Dacă le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine.
19 Oh that thou wouldest slay the wicked, O God; depart from me, ye men of blood.
Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși.
20 For thou wilt say concerning [their] thought, [that] they shall take thy cities in vain.
Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta și dușmanii tăi iau numele tău în deșert.
21 Have I not hated them, O Lord, that hate thee? and wasted away because of thine enemies?
Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta?
22 I have hated them with perfect hatred; they were counted my enemies.
Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei.
23 Prove me, O God, and know my heart; examine me, and know my paths;
Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile;
24 and see if [there is any] way of iniquity in me, and lead me in an everlasting way.
Și vezi dacă este vreo cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.
