Job 10

1 Weary in my soul, I will pour my words with groans upon him: I will speak being straitened in the bitterness of my soul.

Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

2 And I will say to the Lord, Do not teach me to be impious; and wherefore hast thou thus judged me?

Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

3 Is it good before thee if I be unrighteous? for thou hast disowned the work of thy hands, and attended to the counsel of the ungodly.

Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

4 Or dost thou see as a mortal sees? or wilt thou look as a man sees?

Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

5 Or is thy life human, or thy years [the years] of a man,

Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

6 that thou hast enquired into mine iniquity, and searched out my sins?

Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

7 For thou knowest that I have not committed iniquity: but who is he that can deliver out of thy hands?

Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

8 Thy hands have formed me and made me; afterwards thou didst change [thy mind], and smite me.

Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

9 Remember that thou hast made me [as] clay, and thou dost turn me again to earth.

Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

10 Hast thou not poured me out like milk, and curdled me like cheese?

Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

11 And thou didst clothe me with skin and flesh, and frame me with bones and sinews.

M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

12 And thou didst bestow upon me life and mercy, and thy oversight has preserved my spirit.

Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

13 Having these things in thyself, I know that thou canst do all things; for nothing is impossible with thee.

Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

14 And if I should sin, thou watchest me; and thou hast not cleared me from iniquity.

Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

15 Or if I should be ungodly, woe is me: and if I should be righteous, I cannot lift myself up, for I am full of dishonour.

Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

16 For I am hunted like a lion for slaughter; for again thou hast changed and art terribly destroying me;

Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

17 renewing against me my torture: and thou hast dealt with me in great anger, and thou hast brought trials upon me.

Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

18 Why then didst thou bring me out of the womb? and why did I not die, and no eye see me,

Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

19 and I become as if I had not been? for why was I not carried from the womb to the grave?

Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

20 Is not the time of my life short? suffer me to rest a little,

Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

21 before I go whence I shall not return, to a land of darkness and gloominess;

Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

22 to a land of perpetual darkness, where there is no light, neither [can any one] see the life of mortals.

O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.