Ecclesiastes 1
1 The words of the Preacher, the son of David, king in Jerusalem.
Cuvintele Predicatorului, fiul lui David, împărat în Ierusalim.
2 All is to no purpose, said the Preacher, all the ways of man are to no purpose.
Deșertăciunea deșertăciunilor, spune Predicatorul: deșertăciunea deșertăciunilor; totul este deșertăciune.
3 What is a man profited by all his work which he does under the sun?
Ce folos are un om din toată munca lui pe care o face sub soare?
4 One generation goes and another comes; but the earth is for ever.
O generație trece și altă generație vine, dar pământul rămâne pentru totdeauna.
5 The sun comes up and the sun goes down, and goes quickly back to the place where he came up.
Soarele de asemenea răsare și soarele apune și se grăbește spre locul său de unde a răsărit.
6 The wind goes to the south, turning back again to the north; circling round for ever.
Vântul merge spre sud și se întoarce spre nord; se învârtește continuu, și vântul se întoarce din nou conform rotirilor sale.
7 All the rivers go down to the sea, but the sea is not full; to the place where the rivers go, there they go again.
Toate râurile curg în mare, totuși marea nu se umple; la locul de unde râurile vin, într-acolo se întorc din nou.
8 All things are full of weariness; man may not give their story: the eye has never enough of its seeing, or the ear of its hearing.
Toate lucrurile sunt în osteneală; omul nu o poate rosti; ochiul nu se satură a vedea, nici urechea nu se umple cu auzire.
9 That which has been, is that which is to be, and that which has been done, is that which will be done, and there is no new thing under the sun.
Ce a fost, aceea va mai fi; și ce s-a făcut, se va mai face; și nu este nimic nou sub soare.
10 Is there anything of which men say, See, this is new? It has been in the old time which was before us.
Este ceva despre care s-ar putea spune: Vezi, acesta este nou? Era deja în vechimea care a fost înainte de noi.
11 There is no memory of those who have gone before, and of those who come after there will be no memory for those who are still to come after them.
Nu este amintire a lucrurilor dinainte; nici nu va fi vreo amintire a lucrurilor ce vor veni la cei ce vor veni după.
12 I, the Preacher, was king over Israel in Jerusalem.
Eu, Predicatorul, am fost împărat peste Israel în Ierusalim.
13 And I gave my heart to searching out in wisdom all things which are done under heaven: it is a hard thing which God has put on the sons of men to do.
Și mi-am pus inima să caut și să cercetez prin înțelepciune toate câte sunt făcute sub cer; această osteneală grea a dat-o Dumnezeu fiilor oamenilor ca să fie umiliți prin ea.
14 I have seen all the works which are done under the sun; all is to no purpose, and desire for wind.
Eu am văzut toate lucrările făcute sub soare; și, iată, totul este deșertăciune și chinuire a duhului.
15 That which is bent may not be made straight, and that which is not there may not be numbered.
Ce este strâmb nu poate fi îndreptat, și ce lipsește nu poate fi numărat.
16 I said to my heart, See, I have become great and am increased in wisdom more than any who were before me in Jerusalem — yes, my heart has seen much wisdom and knowledge.
Am vorbit îndeaproape cu inima mea, spunând: Iată, am ajuns mare și am obținut mai multă înțelepciune decât toți cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim; da, inima mea a văzut înțelepciune și cunoaștere din abundență.
17 And I gave my heart to getting knowledge of wisdom, and of the ways of the foolish. And I saw that this again was desire for wind.
Și mi-am pus inima să cunosc înțelepciunea și să cunosc nebunia și prostia; am priceput că aceasta de asemenea este chinuire a duhului.
18 Because in much wisdom is much grief, and increase of knowledge is increase of sorrow.
Căci în multă înțelepciune este multă mâhnire, și cel ce mărește cunoașterea mărește întristarea.
