Job 4
1 Then Eliphaz the Temanite replied:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 “If one ventures a word with you, will you be wearied? Yet who can keep from speaking?
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 Surely you have instructed many, and have strengthened their feeble hands.
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 Your words have steadied those who stumbled; you have braced the knees that were buckling.
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 But now trouble has come upon you, and you are weary. It strikes you, and you are dismayed.
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 Is your reverence not your confidence, and the uprightness of your ways your hope?
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 Consider now, I plead: Who, being innocent, has ever perished? Or where have the upright been destroyed?
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 As I have observed, those who plow iniquity and those who sow trouble reap the same.
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 By the breath of God they perish, and by the blast of His anger they are consumed.
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 The lion may roar, and the fierce lion may growl, yet the teeth of the young lions are broken.
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 The old lion perishes for lack of prey, and the cubs of the lioness are scattered.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 Now a word came to me secretly; my ears caught a whisper of it.
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 In disquieting visions in the night, when deep sleep falls on men,
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 fear and trembling came over me and made all my bones shudder.
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 Then a spirit glided past my face, and the hair on my body bristled.
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 It stood still, but I could not discern its appearance; a form loomed before my eyes, and I heard a whispering voice:
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 ‘Can a mortal be more righteous than God, or a man more pure than his Maker?
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 If God puts no trust in His servants, and He charges His angels with error,
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 how much more those who dwell in houses of clay, whose foundations are in the dust, who can be crushed like a moth!
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 They are smashed to pieces from dawn to dusk; unnoticed, they perish forever.
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 Are not their tent cords pulled up, so that they die without wisdom?’
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
