Job 29
1 And Job continued his discourse:
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 “How I long for the months gone by, for the days when God watched over me,
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 when His lamp shone above my head, and by His light I walked through the darkness,
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 when I was in my prime, when the friendship of God rested on my tent,
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 when the Almighty was still with me and my children were around me,
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6 when my steps were bathed in cream and the rock poured out for me streams of oil!
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 When I went out to the city gate and took my seat in the public square,
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 the young men saw me and withdrew, and the old men rose to their feet.
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9 The princes refrained from speaking and covered their mouths with their hands.
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10 The voices of the nobles were hushed, and their tongues stuck to the roofs of their mouths.
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 For those who heard me called me blessed, and those who saw me commended me,
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 because I rescued the poor who cried out and the fatherless who had no helper.
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 The dying man blessed me, and I made the widow’s heart sing for joy.
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 I put on righteousness, and it clothed me; justice was my robe and my turban.
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15 I served as eyes to the blind and as feet to the lame.
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 I was a father to the needy, and I took up the case of the stranger.
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 I shattered the fangs of the unjust and snatched the prey from his teeth.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 So I thought: ‘I will die in my nest and multiply my days as the sand.
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19 My roots will spread out to the waters, and the dew will rest nightly on my branches.
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 My glory is ever new within me, and my bow is renewed in my hand.’
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 Men listened to me with expectation, waiting silently for my counsel.
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 After my words, they spoke no more; my speech settled on them like dew.
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 They waited for me as for rain and drank in my words like spring showers.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 If I smiled at them, they did not believe it; the light of my countenance was precious.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 I chose their course and presided as chief. So I dwelt as a king among his troops, as a comforter of the mourners.
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
