Job 24
1 “Why does the Almighty not reserve times for judgment? Why may those who know Him never see His days?
De ce, văzând că timpurile nu sunt ascunse de cel Atotputernic, nu văd zilele lui cei ce îl cunosc?
2 Men move boundary stones; they pasture stolen flocks.
Unii mută pietrele de hotar; ei cu violență iau turme și pășunea lor.
3 They drive away the donkey of the fatherless and take the widow’s ox in pledge.
Ei alungă măgarul celor fără tată, iau boul văduvei drept garanție.
4 They push the needy off the road and force all the poor of the land into hiding.
Ei abat pe nevoiaș de pe cale; săracii pământului se ascund împreună.
5 Indeed, like wild donkeys in the desert, the poor go to work foraging for food; the wasteland is food for their children.
Iată, asemenea măgarilor sălbatici în pustie, ei merg înainte să își facă lucrarea; sculându-se din timp pentru o pradă, pustia aduce hrană pentru ei și pentru copiii lor.
6 They gather fodder in the fields and glean the vineyards of the wicked.
Ei își culeg fiecare nutrețul său în câmp și adună recolta viei celor stricați.
7 Without clothing, they spend the night naked; they have no covering against the cold.
Ei fac pe cei goi să găzduiască fără haină, încât nu au acoperământ pe frig.
8 Drenched by mountain rains, they huddle against the rocks for want of shelter.
Ei sunt uzi de aversele de ploaie ale munților și îmbrățișează stânca din lipsa unui adăpost.
9 The fatherless infant is snatched from the breast; the nursing child of the poor is seized for a debt.
Ei smulg pe cel fără tată de la piept și iau garanție de la sărac.
10 Without clothing, they wander about naked. They carry the sheaves, but still go hungry.
Îl fac să meargă gol, fără haină, și iau snopul de la cel flămând.
11 They crush olives within their walls; they tread the winepresses, but go thirsty.
Ei fac ulei înăuntrul zidurilor lor și calcă teascurile lor de vin și suferă de sete.
12 From the city, men groan, and the souls of the wounded cry out, yet God charges no one with wrongdoing.
Oamenii din cetate gem și sufletul celui rănit țipă; totuși Dumnezeu nu le pune la socoteală nebunia.
13 Then there are those who rebel against the light, not knowing its ways or staying on its paths.
Ei sunt dintre cei care se revoltă împotriva luminii, ei nu cunosc căile ei, nici nu locuiesc în cărările ei.
14 When daylight is gone, the murderer rises to kill the poor and needy; in the night he is like a thief.
Ucigașul, ridicându-se odată cu lumina, ucide pe sărac și pe nevoiaș și în timpul nopții este ca un hoț.
15 The eye of the adulterer watches for twilight. Thinking, ‘No eye will see me,’ he covers his face.
De asemenea ochiul celui adulter așteaptă amurgul, spunând: Niciun ochi nu mă va vedea; și își deghizează fața.
16 In the dark they dig through houses; by day they shut themselves in, never to experience the light.
În întuneric ei sparg casele pe care le-au însemnat pentru ei în timpul zilei; ei nu cunosc lumina.
17 For to them, deep darkness is their morning; surely they are friends with the terrors of darkness!
Căci dimineața este pentru ei întocmai ca umbra morții, dacă cineva îi cunoaște, ei sunt în terorile umbrei morții.
18 They are but foam on the surface of the water; their portion of the land is cursed, so that no one turns toward their vineyards.
El este iute ca apele; partea lor este blestemată pe pământ; nu privește calea viilor.
19 As drought and heat consume the melting snow, so Sheol steals those who have sinned. (Sheol h7585)
Secetă și arșiță mistuie apele zăpezilor; la fel mormântul celor care au păcătuit. (Sheol h7585)
20 The womb forgets them; the worm feeds on them; they are remembered no more. So injustice is like a broken tree.
Pântecul îl va uita; viermele se va înfrupta din el; nu va mai fi amintit; și stricăciunea va fi frântă ca un pom.
21 They prey on the barren and childless, and show no kindness to the widow.
El se poartă rău cu cea stearpă care nu naște și nu face bine văduvei.
22 Yet by His power, God drags away the mighty; though rising up, they have no assurance of life.
El atrage de asemenea pe cel puternic cu puterea sa; se ridică și niciun om nu este sigur de viață.
23 He gives them a sense of security, but His eyes are on their ways.
Deși îi este dat să fie în siguranță acolo unde se odihnește, totuși ochii lui sunt peste căile lor.
24 They are exalted for a moment, then they are gone; they are brought low and gathered up like all others; they are cut off like heads of grain.
Ei sunt înălțați pentru puțin timp, dar apoi sunt înjosiți; sunt scoși de pe cale ca toți ceilalți și retezați ca vârfurile spicelor.
25 If this is not so, then who can prove me a liar and reduce my words to nothing?”
Și dacă nu este așa acum, cine mă va face mincinos și va face vorbirea mea fără valoare?
