Job 10
1 “I loathe my own life; I will express my complaint and speak in the bitterness of my soul.
Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
2 I will say to God: Do not condemn me! Let me know why You prosecute me.
Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.
3 Does it please You to oppress me, to reject the work of Your hands and favor the schemes of the wicked?
Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?
4 Do You have eyes of flesh? Do You see as man sees?
Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?
5 Are Your days like those of a mortal, or Your years like those of a man,
Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,
6 that You should seek my iniquity and search out my sin—
Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?
7 though You know that I am not guilty, and there is no deliverance from Your hand?
Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.
8 Your hands shaped me and altogether formed me. Would You now turn and destroy me?
Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.
9 Please remember that You molded me like clay. Would You now return me to dust?
Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?
10 Did You not pour me out like milk, and curdle me like cheese?
Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?
11 You clothed me with skin and flesh, and knit me together with bones and sinews.
M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.
12 You have granted me life and loving devotion, and Your care has preserved my spirit.
Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.
13 Yet You concealed these things in Your heart, and I know that this was in Your mind:
Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.
14 If I sinned, You would take note, and would not acquit me of my iniquity.
Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.
15 If I am guilty, woe to me! And even if I am righteous, I cannot lift my head. I am full of shame and aware of my affliction.
Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,
16 Should I hold my head high, You would hunt me like a lion, and again display Your power against me.
Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.
17 You produce new witnesses against me and multiply Your anger toward me. Hardships assault me in wave after wave.
Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.
18 Why then did You bring me from the womb? Oh, that I had died, and no eye had seen me!
Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!
19 If only I had never come to be, but had been carried from the womb to the grave.
Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.
20 Are my days not few? Withdraw from me, that I may have a little comfort,
Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.
21 before I go—never to return— to a land of darkness and gloom,
Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;
22 to a land of utter darkness, of deep shadow and disorder, where even the light is like darkness.”
O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.
