Ecclesiastes 3
1 To everything there is a season, and a time for every purpose under heaven:
Pentru fiecare lucru este un sezon și un timp pentru fiecare scop sub cer.
2 a time to be born and a time to die, a time to plant and a time to uproot,
Un timp pentru a se naște și un timp pentru a muri; un timp pentru a sădi și un timp pentru a smulge ce este sădit;
3 a time to kill and a time to heal, a time to break down and a time to build,
Un timp pentru a ucide și un timp pentru a vindeca; un timp pentru a dărâma și un timp pentru a zidi;
4 a time to weep and a time to laugh, a time to mourn and a time to dance,
Un timp pentru a plânge și un timp pentru a râde; un timp pentru a jeli și un timp pentru a dansa;
5 a time to cast away stones and a time to gather stones together, a time to embrace and a time to refrain from embracing,
Un timp pentru a arunca pietre și un timp pentru a aduna pietre; un timp pentru a îmbrățișa și un timp pentru a se înfrâna de la îmbrățișare;
6 a time to search and a time to count as lost, a time to keep and a time to discard,
Un timp pentru a obține și un timp pentru a pierde; un timp pentru a ține și un timp pentru a arunca;
7 a time to tear and a time to mend, a time to be silent and a time to speak,
Un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase; un timp pentru a păstra tăcere și un timp pentru a vorbi;
8 a time to love and a time to hate, a time for war and a time for peace.
Un timp pentru a iubi și un timp pentru a urî; un timp pentru război și un timp pentru pace.
9 What does the worker gain from his toil?
Ce folos are cel ce lucrează în ceea ce muncește?
10 I have seen the burden that God has laid upon the sons of men to occupy them.
Eu am văzut osteneala pe care Dumnezeu a dat-o fiilor oamenilor pentru a fi umiliți prin ea.
11 He has made everything beautiful in its time. He has also set eternity in the hearts of men, yet they cannot fathom the work that God has done from beginning to end.
El a făcut fiecare lucru frumos la timpul lui; de asemenea a așezat lumea în inima lor, așa că nimeni nu poate cuprinde lucrarea pe care Dumnezeu o face de la început până la sfârșit.
12 I know that there is nothing better for them than to rejoice and do good while they live,
Știu că nu este nimic bun în ei, decât pentru cineva să se bucure și să facă bine în viața sa.
13 and also that every man should eat and drink and find satisfaction in all his labor—this is the gift of God.
Și de asemenea ca orice om să mănânce și să bea și să se bucure de binele din toată munca lui, ea este darul lui Dumnezeu.
14 I know that everything God does endures forever; nothing can be added to it or taken from it. God does it so that they should fear Him.
Știu că orice face Dumnezeu va fi pentru totdeauna, nimic nu poate fi adăugat la aceasta nici ceva luat de la ea; și Dumnezeu face aceasta, ca oamenii să se teamă înaintea lui.
15 What exists has already been, and what will be has already been, for God will call to account what has passed.
Ceea ce a fost este acum, și ceea ce va fi a fost deja; și Dumnezeu cere ceea ce a trecut.
16 Furthermore, I saw under the sun that in the place of judgment there is wickedness, and in the place of righteousness there is wickedness.
Și, mai mult, eu am văzut sub soare locul judecății, și acolo era stricăciune; și locul dreptății, și acolo era nelegiuire.
17 I said in my heart, “God will judge the righteous and the wicked, since there is a time for every activity and every deed.”
Am spus în inima mea: Dumnezeu va judeca pe cel drept și pe cel stricat, pentru că este un timp acolo pentru fiecare scop și pentru fiecare lucrare.
18 I said to myself, “As for the sons of men, God tests them so that they may see for themselves that they are but beasts.”
Am spus în inima mea, referitor la starea fiilor oamenilor, ca Dumnezeu să le facă cunoscut și ca ei să vadă că sunt animale.
19 For the fates of both men and beasts are the same: As one dies, so dies the other—they all have the same breath. Man has no advantage over the animals, since everything is futile.
Căci ceea ce se întâmplă fiilor oamenilor se întâmplă și animalelor; un singur lucru li se întâmplă: cum moare unul, așa moare și celălalt; da, au toți o suflare; așa că omul nu are întâietate față de un animal, pentru că totul este deșertăciune.
20 All go to one place; all come from dust, and all return to dust.
Toți merg într-un singur loc; toți sunt din țărână și toți se întorc din nou în țărână.
21 Who knows if the spirit of man rises upward and the spirit of the animal descends into the earth?
Cine cunoaște duhul omului care merge în sus și duhul animalului care merge jos în pământ?
22 I have seen that there is nothing better for a man than to enjoy his work, because that is his lot. For who can bring him to see what will come after him?
De aceea am priceput că nu este nimic mai bun, decât ca un om să se bucure în propriile lucrări; căci aceasta este partea lui; căci cine îl va aduce să vadă ce va fi după el?
