Luke 20
1 And it came to pass, that, on one of those days, while he was teaching the people in the temple, and preaching the gospel, the chief priests and the scribes, with the elders, came to him,
Într-una din zilele acelea, pe când învăța pe norod în Templu și propovăduia vestea cea bună, au venit la El preoții și cărturarii și bătrânii.
2 and spoke to him, saying: Tell us by what authority you do these things? or, who is he that gave you this authority?
Ei l-au întrebat: “Spune-ne: cu ce autoritate faci aceste lucruri? Sau cine îți dă această autoritate?”
3 And he answered and said to them: I also will ask you one thing, and do you answer me.
El le-a răspuns: “Și eu vă voi pune o întrebare. Spuneți-mi:
4 Was the immersion of John from heaven, or from men?
Botezul lui Ioan a fost din cer sau de la oameni?”
5 And they reasoned among themselves, saying: If we say, From heaven, he will reply: Why, then, did you not believe him?
Ei se gândeau între ei și ziceau: “Dacă vom zice: “Din cer”, va zice: “De ce nu l-ați crezut?”
6 But if we say, From men, all the people will stone us; for they believe that John was a prophet.
Dar dacă vom zice: “De la oameni”, tot poporul ne va ucide cu pietre, pentru că sunt încredințați că Ioan a fost prooroc”.
7 And they answered, that they knew not whence it was.
Ei au răspuns că nu știau de unde este.
8 And Jesus said to them: Nor do I tell you by what authority I do these things.
Isus le-a zis: “Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.”
9 And he began to speak this parable to the people: A man planted a vineyard, and let it out to vine-dressers, and was absent from home for a long time.
Și a început să spună poporului pilda aceasta: “Un om a plantat o vie, a dat-o în arendă unor agricultori și a plecat în altă țară pentru multă vreme.
10 And at the proper season, he sent a servant to those vine-dressers, that they should give him of the fruit of the vineyard. But the vine-dressers scourged him, and sent him away empty-handed.
La vremea potrivită, a trimis un slujitor la fermieri pentru a-și lua partea lui din roadele viei. Dar fermierii l-au bătut și l-au trimis acasă cu mâna goală.
11 And he then sent another servant. But they scourged him also, and treated him shamefully, and sent him away empty-handed.
A mai trimis încă un servitor, dar și pe acesta l-au bătut și l-au tratat cu rușine, și l-au trimis cu mâna goală.
12 And he also sent a third; but they wounded him, and drove him out.
A mai trimis încă un al treilea, dar l-au rănit și pe el și l-au aruncat afară.
13 And the owner of the vineyard said: What shall I do? I will send my beloved son; perhaps, when they see him, they will reverence him.
Stăpânul viei a zis: “Ce să fac? Voi trimite pe fiul meu iubit. Poate că, văzându-l, îl vor respecta'.
14 But when the vine-dressers saw him, they reasoned among themselves, saying: This is the heir; come, let us kill him, that the inheritance may be ours.
Iar țăranii, văzându-l, s-au gândit între ei și au zis: “Acesta este moștenitorul. Haideți să-l omorâm, ca moștenirea să fie a noastră.'
15 And they drove him out of the vineyard, and killed him. What, then, will the owner of the vineyard do to them?
Atunci l-au aruncat afară din vie și l-au ucis. Ce le va face, așadar, stăpânul viei?
16 He will come and destroy these vine-dressers, and will give his vineyard to others. And when they heard it, they said: Be it not so!
El va veni și îi va nimici pe acești agricultori și va da via altora.” Când au auzit asta, au spus: “Să nu se întâmple asta niciodată!”.
17 And he looked on them and said: What, then, does this mean, which is written, The stone which the builders rejected has become the head of the corner?
Dar El, uitându-se la ei, a zis: “Ce este deci ceea ce este scris? “Piatra pe care au respins-o zidarii a fost făcută piatra de temelie?
18 Whoever shall fall on this stone, shall be dashed to pieces; but on whomever it shall fall, it will make him as chaff for the wind.
Oricine va cădea pe piatra aceea va fi sfărâmat, dar va face praf pe oricine va cădea pe el.”
19 And the chief priests and the scribes sought to lay hands on him, the same hour; (and yet they feared the people; ) for they knew that he spoke this parable against them.
Preoții cei mai de seamă și cărturarii au căutat să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de popor, căci știau că El spusese pilda aceasta împotriva lor.
20 And they watched him, and sent spies, who feigned them selves to be just men, that they might take hold of his words, in order to deliver him up to the power and authority of the governor.
L-au urmărit și au trimis spioni, care se prefăceau că sunt drepți, ca să-l prindă în capcană cu ceva din ceea ce ar fi spus, ca să-l predea puterii și autorității guvernatorului.
21 And they asked him, saying: Teacher, we know that you speak and teach rightly, and do not regard the person of any, but teach the way of God in truth.
Ei l-au întrebat: “Învățătorule, știm că tu spui și înveți ceea ce este drept și nu ești părtinitor față de nimeni, ci înveți cu adevărat calea lui Dumnezeu.
22 Is it lawful for us to give tribute to Cæsar, or not?
Ne este permis să plătim sau nu impozite Cezarului?”
23 But he perceived their cunning, and said to them: Why do you tempt me?
Dar El, înțelegând viclenia lor, le-a zis: “Pentru ce Mă puneți la încercare?
24 Show me a denarius. Whose image and superscription has it? They answered and said: Cæsar’s.
Arătați-mi un denar. A cui sunt chipul și inscripția de pe el?” Ei au răspuns: “A lui Cezar”.
25 He said to them: Give, therefore, to Cæsar the things that are Cæsar’s, and to God the things that are God’s.
Și le-a zis: “Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”
26 And they were not able to take hold of his words before the people. And they were astonished at his answer, and were silent.
N-au putut să-l prindă în cuvintele lui în fața poporului. Ei s-au mirat de răspunsul lui și au tăcut.
27 Then there came to him some of the Sadducees, (these deny that there is any resurrection, ) and asked him,
Unii dintre saduchei au venit la el, cei care neagă că există o înviere.
28 saying: Teacher, Moses wrote for us, If any man’s brother die, having a wife, and he die without children, that his brother should take his wife, and raise up children for his brother.
L-au întrebat: “Învățătorule, Moise ne-a scris că, dacă fratele unui om moare având o soție, iar acesta nu are copii, fratele său trebuie să ia soția și să crească copii pentru fratele său.
29 There were, therefore, seven brothers; and the first took a wife, and died without children;
Așadar, erau șapte frați. Primul și-a luat o soție și a murit fără copii.
30 and the second took his wife, and he died without children;
Al doilea a luat-o de soție, și a murit fără copii.
31 and the third took her; and in like manner also the seven; and they left no children, and died.
Cel de-al treilea a luat-o și, la fel, toți cei șapte nu au lăsat copii și au murit.
32 Last of all, the woman also died.
După aceea a murit și femeia.
33 Therefore, in the resurrection, of which of them shall she be the wife? for the seven had her as a wife.
Prin urmare, la înviere, a cui soție dintre ei va fi ea? Căci cei șapte au avut-o ca soție.”
34 And Jesus answered and said to them: The children of this age marry, and are given in marriage. (aiōn g165)
Isus le-a zis: “Copiii veacului acestuia se căsătoresc și sunt dați în căsătorie. (aiōn g165)
35 But those who shall be accounted worthy to attain that age, and the resurrection from the dead, neither marry, nor are given in marriage. (aiōn g165)
Dar cei care sunt considerați vrednici să ajungă la vârsta aceea și la învierea din morți nu se căsătoresc și nici nu sunt dați în căsătorie. (aiōn g165)
36 For they can die no more; for they are like the angels, and are the sons of God, being the sons of the resurrection.
Căci ei nu mai pot muri, pentru că sunt asemenea îngerilor și sunt copii ai lui Dumnezeu, fiind copii ai învierii.
37 But: that the dead are raised, even Moses showed at The Bush, since he calls the Lord the God of Abraham, and the God of Isaac, and the God of Jacob.
Dar că morții înviază, chiar Moise a arătat-o la tufiș, când L-a numit pe Domnul “Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov”.
38 He is not a God of the dead, but of the living; for all live to him.
Or, El nu este Dumnezeul morților, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii.”
39 And certain of the scribes answered and said: Teacher, thou hast answered well.
Unii din cărturari au răspuns: “Învățătorule, bine vorbești.”
40 And after this they durst not ask him any question at all.
Nu au îndrăznit să-i mai pună întrebări.
41 But he said to them: How say they that the Christ is the son of David?
El le-a zis: “Pentru ce zic că Hristosul este fiul lui David?
42 Even David himself says, in the book of Psalms: The Lord said to my Lord, Sit at my right hand,
Însuși David spune în cartea Psalmilor “Domnul a spus Domnului meu, “Stai la dreapta mea,
43 till I make thy enemies thy footstool.
până ce voi face din vrăjmașii tăi scăunelul picioarelor tale.”
44 David, therefore, calls him Lord; and how is he his son?
“David îl numește deci Domn, și cum este el fiul său?”
45 And while all the people were listening, he said to his disciples:
În auzul întregului norod, a zis ucenicilor Săi:
46 Beware of the scribes, who delight to walk in robes, and love greetings in the markets, and the first seats in the synagogues, and the first places at suppers;
“Feriți-vă de cărturarii aceia cărora le place să umble în haine lungi, și care iubesc să fie salutați în piețe, să aibă cele mai bune locuri în sinagogi și cele mai bune locuri la ospețe;
47 who eat up the houses of widows, and, for a pretext, make long prayers. These shall receive the greater condemnation.
care mănâncă casele văduvelor și care, pentru a se preface, fac rugăciuni lungi. Aceștia vor primi o condamnare mai mare”.
