Job 30
1 But now those who are younger than I have me in derision, whose fathers I disdained to set with the dogs of my flock.
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 Yea, the strength of their hands, to what should it profit me? Men in whom ripe age is perished.
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 They are gaunt with want and famine. They gnaw the dry ground in the gloom of waste and desolation.
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 They pluck mallows by the bushes, and the roots of the juniper are their food.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 They are driven forth from the midst of men. They cry out after them as after a thief,
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 so that they dwell in frightful valleys, in holes of the earth and of the rocks.
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 Among the bushes they bray, under the nettles they are gathered together.
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 They are sons of fools, yea, sons of base men. They were scourged out of the land.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 And now I have become their song, Yea, I am a byword to them.
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 They abhor me. They stand aloof from me, and do not spare to spit in my face.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 For he has loosed his cord, and afflicted me. And they have cast off the bridle before me.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 Upon my right hand rise the rabble. They thrust aside my feet, and they cast up against me their ways of destruction.
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 They mar my path. They set forward my calamity, even men who have no helper.
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 As through a wide breach they come. In the midst of the ruin they roll themselves upon me.
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 Terrors are turned upon me. They chase my honor as the wind, and my welfare is passed away as a cloud.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 And now my soul is poured out within me. Days of affliction have taken hold upon me.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 In the night season my bones are pierced in me, and the pains that gnaw me take no rest.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 By the great force my garment is disfigured. It binds me about as the collar of my coat.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 He has cast me into the mire, and I have become like dust and ashes.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 I cry to thee, and thou do not answer me. I stand up, and thou gaze at me.
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 Thou have turned to be cruel to me. With the might of thy hand thou persecute me.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 Thou lift me up to the wind. Thou cause me to ride upon it, and thou disintegrate me in the storm.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 For I know that thou will bring me to death, and to the house appointed for all living.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 However does not a man stretch out the hand in his fall? Or in his calamity therefore cry for help?
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 Did I not weep for him who was in trouble? Was not my soul grieved for the needy?
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 When I looked for good, then evil came. And when I waited for light, there came darkness.
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 My heart is troubled, and does not rest. Days of affliction have come upon me.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 I go mourning without the sun. I stand up in the assembly, and cry for help.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 I am a brother to jackals, and a companion to ostriches.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 My skin is black, and falls from me. And my bones are burned with heat.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 Therefore my harp has turned to mourning, and my pipe into the voice of those who weep.
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
