Job 29
1 And Job again took up his discourse, and said,
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 O that I were as in the months of old, as in the days when God watched over me,
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 when his lamp shone upon my head, and by his light I walked through darkness,
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 as I was in the ripeness of my days, when the friendship of God was upon my tent,
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 when the Almighty was yet with me, and my sons were about me,
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6 when my steps were washed with butter, and the rock poured out streams of oil to me,
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 when I went forth to the gate to the city, when I prepared my seat in the street.
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 The young men saw me and hid themselves, and the aged rose up and stood.
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9 The rulers refrained from talking, and laid their hand on their mouth.
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10 The voice of the ranking men was hushed, and their tongue stuck to the roof of their mouth.
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 For when the ear heard me, then it blessed me, and when the eye saw me, it gave witness to me.
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 Because I delivered the poor who cried, also the fatherless who had none to help him.
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 The blessing of him who was ready to perish came upon me, and I caused the widow's heart to sing for joy.
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 I put on righteousness, and it clothed me. My justice was as a robe and a diadem.
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15 I was eyes to the blind, and I was feet to the lame.
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 I was a father to the needy, and I searched out the case of him whom I did not know.
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 And I broke the jaws of the unrighteous, and plucked the prey out of his teeth.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 Then I said, I shall die in my nest, and I shall multiply my days as the sand.
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19 My root is spread out to the waters, and the dew lays all night upon my branch.
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 My glory is fresh in me, and my bow is renewed in my hand.
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 To me men gave ear, and waited, and kept silence for my counsel.
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 After my words they spoke not again, and my speech distilled upon them.
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 And they waited for me as for the rain. And they opened their mouth wide as for the latter rain.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 I smiled on them when they had no confidence, and they did not cast down the light of my countenance.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 I chose out their way, and sat as chief, and dwelt as a king in the army, as a man who comforts the mourners.
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
