Psalmen 2
1 Waarom woeden de heidenen, en bedenken de volken ijdelheid?
Pentru ce se înfurie păgânii și își închipuie popoarele deșertăciune?
2 De koningen der aarde stellen zich op, en de vorsten beraadslagen te zamen tegen den HEERE, en tegen Zijn Gezalfde, zeggende:
Împărații pământului se ridică și conducătorii țin sfat împreună împotriva DOMNULUI și împotriva unsului său, spunând:
3 Laat ons hun banden verscheuren, en hun touwen van ons werpen.
Să le rupem în bucăți legăturile și să le aruncăm funiile de la noi.
4 Die in den hemel woont, zal lachen; de HEERE zal hen bespotten.
Cel ce șade în ceruri va râde; Domnul îi va lua în derâdere.
5 Dan zal Hij tot hen spreken in Zijn toorn, en in Zijn grimmigheid zal Hij hen verschrikken.
Apoi le va vorbi în furia lui și îi va chinui în aprinderea sa.
6 Ik toch heb Mijn Koning gezalfd over Sion, den berg Mijner heiligheid.
Totuși, eu mi-am înălțat pe împăratul peste muntele meu sfânt al Sionului.
7 Ik zal van het besluit verhalen: de HEERE heeft tot Mij gezegd: Gij zijt Mijn Zoon, heden heb Ik U gegenereerd.
Voi vesti hotărârea, DOMNUL mi-a spus: Tu ești Fiul meu; astăzi te-am născut.
8 Eis van Mij, en Ik zal de heidenen geven tot Uw erfdeel, en de einden der aarde tot Uw bezitting.
Cere-mi și îți voi da păgânii drept moștenire și cele mai îndepărtate margini ale pământului drept stăpânire.
9 Gij zult hen verpletteren met een ijzeren scepter; Gij zult hen in stukken slaan als een pottenbakkersvat.
Tu îi vei zdrobi cu un toiag de fier și îi vei sparge în bucăți ca pe vasul unui olar.
10 Nu dan, gij koningen, handelt verstandiglijk; laat u tuchtigen, gij rechters der aarde!
De aceea fiți înțelepți împăraților; instruiți-vă voi judecători ai pământului.
11 Dient den HEERE met vreze, en verheugt u met beving.
Serviți DOMNULUI cu teamă și bucurați-vă tremurând.
12 Kust den Zoon, opdat Hij niet toorne, en gij op den weg vergaat, wanneer Zijn toorn maar een weinig zou ontbranden. Welgelukzalig zijn allen, die op Hem betrouwen.
Sărutați pe Fiul ca să nu se mânie și să pieriți pe cale, când furia lui abia s-a aprins. Binecuvântați sunt toți cei ce își pun încrederea în el.
