Spreuken 5
1 Mijn zoon! merk op mijn wijsheid, neig uw oor tot mijn verstand;
Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
2 Opdat gij alle bedachtzaamheid behoudt, en uw lippen wetenschap bewaren.
Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
3 Want de lippen der vreemde vrouw druppen honigzeem, en haar gehemelte is gladder dan olie.
Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
4 Maar het laatste van haar is bitter als alsem, scherp als een tweesnijdend zwaard.
Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Picioarele ei merg jos la moarte, pașii ei apucă spre iad. (Sheol h7585)
6 Opdat gij het pad des levens niet zoudt wegen, zijn haar gangen ongestadig, dat gij het niet merkt.
Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
7 Nu dan, gij kinderen! hoort naar mij, en wijkt niet van de redenen mijns monds.
De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
8 Maak uw weg verre van haar, en nader niet tot de deur van haar huis;
Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9 Opdat gij anderen uw eer niet geeft, en uw jaren den wrede;
Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
10 Opdat de vreemden zich niet verzadigen van uw vermogen, en al uw smartelijke arbeid niet kome in het huis des onbekenden;
Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
11 En gij in uw laatste brult, als uw vlees, en uw lijf verteerd is;
Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
12 En zegt: Hoe heb ik de tucht gehaat, en mijn hart de bestraffing versmaad!
Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
13 En heb niet gehoord naar de stem mijner onderwijzers, noch mijn oren geneigd tot mijn leraars!
Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
14 Ik ben bijna in alle kwaad geweest, in het midden der gemeente en der vergadering!
Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
15 Drink water uit uw bak, en vloeden uit het midden van uw bornput;
Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
16 Laat uw fonteinen zich buiten verspreiden, en de waterbeken op de straten;
Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
17 Laat ze de uwe alleen zijn, en van geen vreemde met u.
Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
18 Uw springader zij gezegend; en verblijd u vanwege de huisvrouw uwer jeugd;
Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
19 Een zeer liefelijke hinde, en een aangenaam steengeitje; laat u haar borsten te allen tijd dronken maken; dool steeds in haar liefde.
Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
20 En waarom zoudt gij, mijn zoon, in een vreemde dolen, en den schoot der onbekende omvangen?
Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
21 Want eens iegelijks wegen zijn voor de ogen des HEEREN, en Hij weegt al zijne gangen.
Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
22 Den goddeloze zullen zijn ongerechtigheden vangen, en met de banden zijner zonden zal hij vastgehouden worden.
Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
23 Hij zal sterven, omdat hij zonder tucht geweest is, en in de grootheid zijner dwaasheid zal hij verdwalen.
El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
