Klaagliederen 5
1 Gedenk, HEERE, wat ons geschied is, aanschouw het, en zie onzen smaad aan.
Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
2 Ons erfdeel is tot de vreemdelingen gewend, onze huizen tot de uitlanders.
Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
3 Wij zijn wezen zonder vader, onze moeders zijn als de weduwen.
Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
4 Ons water moeten wij voor geld drinken; ons hout komt ons op prijs te staan.
Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
5 Wij lijden vervolging op onze halzen; zijn wij woede, men laat ons geen rust.
Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
6 Wij hebben den Egyptenaar de hand gegeven, en den Assyrier, om met brood verzadigd te worden.
Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
7 Onze vaders hebben gezondigd, en zijn niet meer, en wij dragen hun ongerechtigheden.
Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
8 Knechten heersen over ons; er is niemand, die ons uit hun hand rukke.
Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
9 Wij moeten ons brood met gevaar onzes levens halen, vanwege het zwaard der woestijn.
Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
10 Onze huid is zwart geworden gelijk een oven, vanwege den geweldigen storm des hongers.
Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
11 Zij hebben de vrouwen te Sion verkracht, en de jonge dochters in de steden van Juda.
Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
12 De vorsten zijn door hunlieder hand opgehangen; de aangezichten der ouden zijn niet geeerd geweest.
Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
13 Zij hebben de jongelingen weggenomen, om te malen, en de jongens struikelen onder het hout.
Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
14 De ouden houden op van de poort, de jongelingen van hun snarenspel.
Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
15 De vreugde onzes harten houdt op, onze rei is in treurigheid veranderd.
Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
16 De kroon onzes hoofds is afgevallen; o wee nu onzer, dat wij zo gezondigd hebben!
Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
17 Daarom is ons hart mat, om deze dingen zijn onze ogen duister geworden.
Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
18 Om des bergs Sions wil, die verwoest is, waar de vossen op lopen.
Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
19 Gij, o HEERE, zit in eeuwigheid, Uw troon is van geslacht tot geslacht.
Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
20 Waarom zoudt Gij ons steeds vergeten? Waarom zoudt Gij ons zo langen tijd verlaten?
Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
21 HEERE, bekeer ons tot U, zo zullen wij bekeerd zijn; vernieuw onze dagen als van ouds.
Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
22 Want zoudt Gij ons ganselijk verwerpen? Zoudt Gij zozeer tegen ons verbolgen zijn?
Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
