Job 6
1 Maar Job antwoordde en zeide:
Dar Iov a răspuns și a zis:
2 Och, of mijn verdriet recht gewogen wierd, en men mijn ellende samen in een weegschaal ophief!
De ar fi fost cântărită în întregime mâhnirea mea și nenorocirea mea pusă în balanță împreună!
3 Want het zou nu zwaarder zijn dan het zand der zeeen; daarom worden mijn woorden opgezwolgen.
Căci acum ar fi mai grea decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt înghițite.
4 Want de pijlen des Almachtigen zijn in mij, welker vurig venijn mijn geest uitdrinkt; de verschrikkingen Gods rusten zich tegen mij.
Fiindcă săgețile celui Atotputernic sunt în mine, otrava lor îmi bea duhul, terorile lui Dumnezeu se așază în rând împotriva mea.
5 Rochelt ook de woudezel bij het jonge gras? Loeit de os bij zijn voeder?
Rage măgarul sălbatic când are iarbă? Sau mugește boul peste nutrețul lui?
6 Wordt ook het onsmakelijke gegeten zonder zout? Is er smaak in het witte des dooiers?
Se poate mânca fără sare ceea ce este fără gust? Sau este vreun gust în albușul unui ou?
7 Mijn ziel weigert uw woorden aan te roeren; die zijn als mijn laffe spijze.
Lucrurile pe care sufletul meu a refuzat să le atingă sunt ca hrana care mă întristează.
8 Och, of mijn begeerte kwame, en dat God mijn verwachting gave;
O, de aș avea cererea mea împlinită și de mi-ar da Dumnezeu lucrul pentru care tânjesc!
9 En dat het Gode beliefde, dat Hij mij verbrijzelde, Zijn hand losliet, en een einde met mij maakte!
Chiar de i-ar plăcea lui Dumnezeu să mă nimicească, de și-ar dezlănțui mâna și m-ar stârpi!
10 Dat zou nog mijn troost zijn, en zou mij verkwikken in den weedom, zo Hij niet spaarde; want ik heb de redenen des Heiligen niet verborgen gehouden.
Atunci totuși aș avea mângâiere; da, m-aș împietri în întristare, să nu cruțe, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
11 Wat is mijn kracht, dat ik hopen zou? Of welk is mijn einde, dat ik mijn leven verlengen zou?
Ce este puterea mea ca eu să sper? Și ce este sfârșitul meu ca să îmi prelungesc viața?
12 Is mijn kracht stenen kracht? Is mijn vlees staal?
Este puterea mea puterea pietrelor? Sau este carnea mea din aramă?
13 Is dan mijn hulp niet in mij, en is de wijsheid uit mij verdreven?
Nu este ajutorul meu în mine? Și este înțelepciunea cu totul alungată de la mine?
14 Aan hem, die versmolten is, zou van zijn vriend weldadigheid geschieden; of hij zou de vreze des Almachtigen verlaten.
Celui ce este nenorocit, milă ar trebui arătată de prietenul său; dar el părăsește teama de cel Atotputernic.
15 Mijn broeders hebben trouwelooslijk gehandeld als een beek; als de storting der beken gaan zij door;
Frații mei au lucrat înșelător ca un pârâu și ei trec precum curgerea pâraielor,
16 Die verdonkerd zijn van het ijs, en in dewelke de sneeuw zich verbergt.
Care sunt negricioase din cauza gheții și în care zăpada este ascunsă;
17 Ten tijde, als zij van hitte vervlieten, worden zij uitgedelgd; als zij warm worden, verdwijnen zij uit haar plaats.
În timp ce se încălzesc, ele dispar; când este arșiță ele sunt mistuite din locul lor.
18 De gangen haars wegs wenden zich ter zijde af; zij lopen op in het woeste, en vergaan.
Cărările drumului lor sunt abătute; merg spre nimic și pier.
19 De reizigers van Thema zien ze, de wandelaars van Scheba wachten op haar.
Trupele din Tema s-au uitat, caravanele din Seba i-au așteptat.
20 Zij worden beschaamd, omdat elkeen vertrouwde; als zij daartoe komen, zo worden zij schaamrood.
Ei au fost încurcați deoarece au sperat; au venit acolo și au fost rușinați.
21 Voorwaar, alzo zijt gijlieden mij nu niets geworden; gij hebt gezien de ontzetting, en gij hebt gevreesd.
Pentru că acum sunteți nimic; vedeți doborârea mea și vă temeți.
22 Heb ik gezegd: Brengt mij, en geeft geschenken voor mij van uw vermogen?
Am spus eu: Aduceți-mi! Sau: Dați o răsplată pentru mine din averea voastră?
23 Of bevrijdt mij van de hand des verdrukkers, en verlost mij van de hand der tirannen?
Sau: Eliberați-mă din mâna dușmanului meu? Sau: Răscumpărați-mă din mâna celor puternici?
24 Leert mij, en ik zal zwijgen, en geeft mij te verstaan, waarin ik gedwaald heb.
Învață-mă și îmi voi ține limba; și fă-mă să înțeleg unde am greșit.
25 O, hoe krachtig zijn de rechte redenen! Maar wat bestraft het bestraffen, dat van ulieden is?
Cât de puternice sunt cuvintele drepte! Dar ce mustră certarea voastră?
26 Zult gij, om te bestraffen, woorden bedenken, en zullen de redenen des mismoedigen voor wind zijn?
Vă închipuiți că mustrați cuvintele și vorbirile unuia disperat, care sunt ca vântul?
27 Ook werpt gij u op een wees; en gij graaft tegen uw vriend.
Da, voi copleșiți pe cel fără tată și săpați o groapă pentru prietenul vostru.
28 Maar nu, belieft het u, wendt u tot mij, en het zal voor ulieder aangezicht zijn, of ik liege.
De aceea acum mulțumiți-vă, priviți-mă, pentru că vă este evident dacă mint.
29 Keert toch weder, laat er geen onrecht wezen, ja, keert weder; nog zal mijn gerechtigheid daarin zijn.
Întoarceți-vă, vă rog, să nu fie aceasta nelegiuire; da, întoarceți-vă din nou, dreptatea mea este în aceasta.
30 Zou onrecht op mijn tong wezen? Zou mijn gehemelte niet de ellenden te verstaan geven?
Este nelegiuire în limba mea? Nu poate gustul meu discerne lucruri perverse?
