Job 3
1 Daarna opende Job zijn mond, en vervloekte zijn dag.
După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
2 Want Job antwoordde en zeide:
Și Iov a vorbit și a spus:
3 De dag verga, waarin ik geboren ben, en de nacht, waarin men zeide: Een knechtje is ontvangen;
Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4 Diezelve dag zij duisternis; dat God naar hem niet vrage van boven; en dat geen glans over hem schijne;
Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
5 Dat de duisternis en des doods schaduw hem verontreinigen; dat wolken over hem wonen; dat hem verschrikken de zwarte dampen des dags!
Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6 Diezelve nacht, donkerheid neme hem in; dat hij zich niet verheuge onder de dagen des jaars; dat hij in het getal der maanden niet kome!
Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7 Ziet, diezelve nacht zij eenzaam; dat geen vrolijk gezang daarin kome;
Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 Dat hem vervloeken de vervloekers des dags, die bereid zijn hun rouw te verwekken;
Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
9 Dat de sterren van zijn schemertijd verduisterd worden; hij wachte naar het licht, en het worde niet; en hij zie niet de oogleden des dageraads!
Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 Omdat hij niet toegesloten heeft de deuren mijns buiks, noch verborgen de moeite van mijn ogen.
Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 Waarom ben ik niet gestorven van de baarmoeder af, en heb den geest gegeven, als ik uit den buik voortkwam?
De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
12 Waarom zijn mij de knieen voorgekomen, en waartoe de borsten, opdat ik zuigen zou?
De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 Want nu zou ik nederliggen, en stil zijn; ik zou slapen, dan zou voor mij rust wezen;
Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
14 Met de koningen en raadsheren der aarde, die voor zich woeste plaatsen bebouwden;
Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
15 Of met de vorsten, die goud hadden, die hun huizen met zilver vervulden.
Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
16 Of als een verborgene misdracht, zou ik niet zijn; als de kinderkens, die het licht niet gezien hebben.
Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17 Daar houden de bozen op van beroering, en daar rusten de vermoeiden van kracht;
Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
18 Daar zijn de gebondenen te zamen in rust; zij horen de stem des drijvers niet.
Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19 De kleine en de grote is daar; en de knecht vrij van zijn heer.
Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
20 Waarom geeft Hij den ellendigen het licht, en het leven den bitterlijk bedroefden van gemoed?
Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
21 Die verlangen naar den dood, maar hij is er niet; en graven daarnaar meer dan naar verborgene schatten;
Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22 Die blijde zijn tot opspringens toe, en zich verheugen, als zij het graf vinden;
Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
23 Aan den man, wiens weg verborgen is, en dien God overdekt heeft?
De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 Want voor mijn brood komt mijn zuchting; en mijn brullingen worden uitgestort als water.
Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25 Want ik vreesde een vreze, en zij is mij aangekomen; en wat ik schroomde, is mij overkomen.
Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26 Ik was niet gerust; en was niet stil, en rustte niet; en de beroering is gekomen.
Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
