Job 29
1 En Job ging voort zijn spreuk op te heffen, en zeide:
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 Och, of ik ware, gelijk in de vorige maanden, gelijk in de dagen, toen God mij bewaarde!
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 Toen Hij Zijn lamp deed schijnen over mijn hoofd, en ik bij Zijn licht de duisternis doorwandelde;
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 Gelijk als ik was in de dagen mijner jonkheid, toen Gods verborgenheid over mijn tent was;
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 Toen de Almachtige nog met mij was, en mijn jongens rondom mij;
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6 Toen ik mijn gangen wies in boter, en de rots bij mij oliebeken uitgoot;
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 Toen ik uitging naar de poort door de stad, toen ik mijn stoel op de straat liet bereiden.
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 De jongens zagen mij, en verstaken zich, en de stokouden rezen op en stonden.
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9 De oversten hielden de woorden in, en leiden de hand op hun mond.
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10 De stem der vorsten verstak zich, en hun tong kleefde aan hun gehemelte.
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 Als een oor mij hoorde, zo hield het mij gelukzalig; als mij een oog zag, zo getuigde het van mij.
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 Want ik bevrijdde den ellendige, die riep, en den wees, die geen helper had.
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 De zegen desgenen, die verloren ging, kwam op mij; en het hart der weduwe deed ik vrolijk zingen.
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 Ik bekleedde mij met gerechtigheid, en zij bekleedde mij; mijn oordeel was als een mantel en vorstelijke hoed.
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15 Den blinden was ik tot ogen, en den kreupelen was ik tot voeten.
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 Ik was den nooddruftigen een vader; en het geschil, dat ik niet wist, dat onderzocht ik.
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 En ik verbrak de baktanden des verkeerden, en wierp den roof uit zijn tanden.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 En ik zeide: Ik zal in mijn nest den geest geven, en ik zal de dagen vermenigvuldigen als het zand.
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19 Mijn wortel was uitgebreid aan het water, en dauw vernachtte op mijn tak.
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 Mijn heerlijkheid was nieuw bij mij, en mijn boog veranderde zich in mijn hand.
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 Zij hoorden mij aan, en wachtten, en zwegen op mijn raad.
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 Na mijn woord spraken zij niet weder, en mijn rede drupte op hen.
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 Want zij wachtten naar mij, gelijk naar den regen, en sperden hun mond open, als naar den spaden regen.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 Lachte ik hun toe, zij geloofden het niet; en het licht mijns aangezichts deden zij niet nedervallen.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 Verkoos ik hun weg, zo zat ik bovenaan, en woonde als een koning onder de benden, als een, die treurigen vertroost.
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
