Psalmen 94
1 Jahweh, wrekende God, God der wrake, treed op;
DOAMNE Dumnezeu, căruia răzbunarea îi aparține; Dumnezeule, căruia răzbunarea îi aparține, arată-te.
2 Verhef U, Rechter der aarde, Vergeld de trotsen wat ze verdienen!
Înalță-te, tu judecător al pământului, întoarce o răsplată celui mândru.
3 Hoelang nog zullen de zondaars, o Jahweh, Hoelang nog zullen de boosdoeners juichen?
DOAMNE, până când cei răi, până când cei stricați vor triumfa?
4 Al die booswichten pochen en snoeven, En een hoge toon slaan ze aan!
Până când vor rosti și vor vorbi lucruri grele? Și toți lucrătorii nelegiuirii se vor făli?
5 Jahweh, ze vertrappen uw volk, En verdrukken uw erfdeel;
Ei rup în bucăți poporul tău, DOAMNE, și nenorocesc moștenirea ta.
6 Ze doden weduwen en wezen, Vermoorden die bij ons kwamen wonen.
Ei ucid văduva și străinul și ucid pe cei fără tată.
7 En dan zeggen ze nog: Jahweh ziet het niet eens, De God van Jakob merkt het niet!
Totuși ei spun: DOMNUL nu va vedea, nici Dumnezeul lui Iacob nu va lua aminte.
8 Domme kudde, word toch verstandig; Gij dwazen, wanneer wordt gij wijs?
Înțelegeți, voi neghiobilor printre oameni și proștilor, când veți fi înțelepți?
9 Zou Hij het niet horen, die het oor heeft geplant, Niet zien, die het oog heeft geschapen;
Cel ce a sădit urechea, nu va auzi? Cel ce a format ochiul, nu va vedea?
10 Zou Hij, die de volkeren tuchtigt, niet straffen, Onwetend zijn, die den mens onderricht?
Cel ce pedepsește păgânii, nu va corecta? Cel ce învață pe om cunoaștere, nu va cunoaște?
11 Neen, Jahweh kent de gedachten der mensen, Hij weet, dat het hersenschimmen zijn.
DOMNUL cunoaște gândurile omului, că ele sunt deșertăciune.
12 Jahweh, gelukkig de man, dien Gij onderricht, En dien Gij leert uit uw wet:
Binecuvântat este omul pe care tu îl disciplinezi, DOAMNE, și îl înveți din legea ta;
13 Hoe hij gelaten moet zijn in dagen van rampspoed, Totdat voor den boze het graf is gedolven;
Ca să îi dai odihnă de la zilele de restriște, până ce groapa va fi săpată pentru cel stricat.
14 Hoe Jahweh zijn volk niet verstoot, En nooit zijn erfdeel verlaat;
Căci DOMNUL nu va lepăda pe poporul său, nici nu va părăsi moștenirea sa.
15 Hoe de brave zijn recht weer verkrijgt, Alle oprechten van hart weer geluk!
Ci judecată se va întoarce la dreptate și toți cei integri în inimă o vor urma.
16 Wie anders neemt het voor mij tegen de boosdoeners op, Wie staat mij tegen de booswichten bij?
Cine se va ridica pentru mine împotriva făcătorilor de rău? Sau cine va sta în picioare pentru mine împotriva lucrătorilor nelegiuirii?
17 Wanneer Jahweh mij niet te hulp was gekomen, Dan lag ik misschien al lang in het graf.
De nu ar fi fost DOMNUL ajutorul meu, sufletul meu aproape că ar fi locuit în tăcere.
18 Maar als ik denk: nú wankelt mijn voet, Dan steunt mij uw goedheid, o Jahweh;
Când am spus: Piciorul meu alunecă; mila ta, DOAMNE, m-a susținut.
19 En wanneer zware zorgen mij innerlijk drukken, Dan verkwikt uw vertroosting mijn ziel.
În mulțimea gândurilor mele dinăuntrul meu, mângâierile tale îmi desfată sufletul.
20 Zoudt Gij iets gemeen hebben met de zetel van onrecht, Die onheil sticht op gezag van de wet;
Va avea tronul nelegiuirii părtășie cu tine, care urzește ticăloșie printr-o lege?
21 Met hen, die het leven der braven belagen, En onschuldig bloed durven straffen?
Ei se adună împreună împotriva sufletului celui drept și condamnă sângele nevinovat.
22 Neen, voor mij is Jahweh een toevlucht, Mijn God een veilige Rots;
Dar DOMNUL este apărarea mea; și Dumnezeul meu este stânca locului meu de scăpare.
23 Maar hùn vergeldt Hij hun onrecht, En vernielt ze om hun boosheid: Jahweh, onze God!
Și el va aduce peste ei propria lor nelegiuire și îi va stârpi în propria lor stricăciune; da, DOMNUL Dumnezeul nostru îi va stârpi.
