Psalmen 88
1 Een lied; een psalm van de zonen van Kore. Voor muziekbegeleiding; met de fluit. Een klaag- en leerdicht van Heman, den Ezrachiet. Jahweh, mijn God, overdag roep ik om hulp, En schrei des nachts voor uw aanschijn.
O cântare sau un psalm pentru fiii lui Core, mai marelui muzician, „Mahalat Leanot”, Maschil al lui Heman ezrahitul. DOAMNE Dumnezeul salvării mele, am strigat zi și noapte înaintea ta,
2 Laat mijn gebed voor uw aangezicht dringen; Luister toch naar mijn klagen.
Să ajungă rugăciunea mea înaintea ta, apleacă-ți urechea la strigătul meu,
Fiindcă sufletul meu este plin de tulburări și viața mea se apropie de mormânt. (Sheol h7585)
4 Men telt mij bij hen, die ten grave dalen, Ik ben als een man, aan het eind van zijn kracht.
Sunt socotit cu cei ce coboară în groapă, sunt ca un om fără putere,
5 Ik ben als de doden verstoten, Als lijken, die in het graf zijn gelegd: Aan wie Gij niet langer meer denkt, En die aan uw hand zijn onttrokken.
Liber printre morți, asemenea celor întinși în mormânt, de care nu îți mai amintești, iar ei sunt stârpiți de mâna ta.
6 Gij hebt mij in de diepe grafkuil gestort, In duisternis en in de schaduw des doods;
M-ai pus în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
7 Uw toorn drukt zwaar op mij neer, Al uw golven slaan over mij heen.
Furia ta apasă greu peste mine, și tu m-ai chinuit cu toate valurile tale. (Selah)
8 Gij hebt mijn vrienden van mij vervreemd, En ze van mij laten walgen; Ik zit in de knel, en kan er niet uit,
Ai îndepărtat pe cunoscuții mei de mine; m-ai făcut urâciune pentru ei, sunt închis și nu pot ieși.
9 Mijn oog versmacht van ellende. De ganse dag, Jahweh, roep ik U aan, En strek mijn handen naar U uit:
Ochiul meu jelește din cauza nenorocirii, DOAMNE, te-am chemat zilnic, mi-am întins mâinile spre tine.
10 Of doet Gij aan de doden nog wonderen, Staan de schimmen soms op, om U te loven?
Vei arăta tu minuni celor morți? Se vor ridica morții să te laude? (Selah)
11 Zal men in het graf van uw goedheid gewagen, Van uw trouw in de afgrond;
Va fi bunătatea ta iubitoare vestită în mormânt? Sau credincioșia ta în nimicire?
12 Zal men in de duisternis uw wondermacht kennen, Uw gerechtigheid in het land van vergeten?
Vor fi minunile tale cunoscute în întuneric și dreptatea ta în țara uitării?
13 Daarom, Jahweh, roep ik U aan, Treedt iedere morgen mijn bede U tegen.
Dar spre tine am strigat eu, DOAMNE; și dimineața rugăciunea mea te va întâmpina.
14 Waarom zoudt Gij mij dan verstoten, o Jahweh, En mij uw aanschijn verbergen?
DOAMNE, de ce îmi lepezi tu sufletul? De ce îți ascunzi fața de la mine?
15 Van jongsaf ben ik in ellende en zorgen gedompeld, Ik ben radeloos onder de last van uw plagen;
Eu sunt nenorocit și gata să mor din tinerețe, în timp ce sufăr terorile tale sunt buimăcit.
16 Uw gramschap slaat over mij heen, Uw verschrikkingen overstelpen mij.
Furia ta înverșunată trece peste mine; spaimele tale m-au stârpit.
17 Als water omringen ze mij iedere dag, En sluiten mij helemaal in;
Au venit în jurul meu zilnic ca apa; m-au încercuit împreună.
18 Gij hebt vrienden en makkers van mij vervreemd, En mijn bekenden door mijn ellende.
Pe iubit și pe prieten l-ai îndepărtat de mine și pe cunoscuții mei în întuneric.
