Psalmen 78
1 Een leerdicht van Asaf. Luister naar mijn onderrichting, mijn volk, Geef acht op de woorden van mijn mond;
Maschil al lui Asaf. Deschide urechea, poporul meu, la legea mea, aplecați-vă urechile la cuvintele gurii mele.
2 Ik ga mijn mond voor een leerdicht openen, Diepzinnige lessen uit oude tijden verkonden!
Îmi voi deschide gura în parabolă, voi rosti vorbe adânci din vechime,
3 Wat wij hebben gehoord en vernomen, En onze vaders ons hebben verteld,
Pe care noi le-am auzit și le-am cunoscut și pe care părinții noștri ni le-au spus.
4 Dat willen wij niet voor hun kinderen verbergen, Maar het verhalen aan een volgend geslacht: Jahweh’s heerlijke daden en macht, En de wonderen, die Hij deed.
Nu le vom ascunde de copiii lor, arătând generației care vine laudele DOMNULUI și puterea lui și lucrările lui minunate pe care le-a făcut.
5 Hij gaf zijn geboden aan Jakob, Schonk aan Israël een wet; Hij beval onze vaderen, ze hun kinderen te leren,
Fiindcă el a întemeiat o mărturie în Iacob și a rânduit o lege în Israel, pe care a poruncit-o părinților noștri, ca ei să le vestească copiilor lor,
6 Opdat een volgend geslacht ze zou kennen, En de kinderen, die hun werden geboren, Ze weer aan hun kinderen zouden vertellen.
Ca generația care vine să le cunoască, chiar copiii care se vor naște; ei se vor ridica și le vor vesti copiilor lor,
7 Zij moesten vertrouwen stellen in God, Niet vergeten Gods werken, zijn geboden onderhouden;
Ca ei să își pună speranța în Dumnezeu și să nu uite lucrările lui Dumnezeu, ci să țină poruncile lui,
8 Niet worden als hun vaderen, Een lichtzinnig en opstandig geslacht: Een geslacht, onstandvastig van hart, En trouweloos van geest jegens God.
Și să nu fie ca părinții lor, o generație încăpățânată și răzvrătită, o generație care nu și-a îndreptat inima și al cărei duh nu a fost neclintit cu Dumnezeu.
9 Maar Efraïms zonen waren ontrouw als schutters, Die terugtreden op de dag van de strijd.
Copiii lui Efraim, înarmați și purtând arcuri, au dat înapoi în ziua bătăliei.
10 Ze deden het verbond met God niet gestand, En weigerden, zijn wet te beleven.
Nu au ținut legământul lui Dumnezeu și au refuzat să umble în legea lui;
11 Ze vergaten zijn machtige werken, De wonderen, die Hij hun had getoond.
Și au uitat lucrările lui și minunile lui pe care li le-a arătat.
12 Toch had Hij ook voor hun vaderen Wondertekenen gewrocht In het land van Egypte, In de vlakte van Sóan:
Lucruri minunate a făcut el înaintea părinților lor, în țara Egiptului, în câmpia Țoanului.
13 Hij kliefde de zee en voerde hen er doorheen, Zette de wateren overeind als een dam.
A despărțit marea și i-a făcut să treacă prin ea; și a făcut apele să stea ca o movilă.
14 Hij leidde hen overdag door een wolk, Door een lichtend vuur heel de nacht.
De asemenea în timpul zilei i-a condus cu un nor și toată noaptea cu o lumină a focului.
15 Hij spleet in de woestijn de rotsen vaneen, En drenkte de steppen met plassen;
A despicat stâncile în pustie și le-a dat să bea ca din marile adâncuri.
16 Uit de klippen liet Hij beken ontspringen, En er water uit vloeien bij stromen.
De asemenea a scos izvoare din stâncă și a făcut apele să curgă asemenea râurilor.
17 Maar ze zondigden opnieuw tegen Hem, En tartten den Allerhoogste in de woestijn;
Iar ei au păcătuit încă și mai mult împotriva lui, provocându-l pe cel Preaînalt în pustie.
18 Ze stelden God in hun hart op de proef, Door spijs voor hun leeftocht te eisen.
Și au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând carne pentru pofta lor.
19 En krenkend spraken ze over God: "Zou God een tafel in de woestijn kunnen dekken?"
Da, au vorbit împotriva lui Dumnezeu, au spus: Poate să întindă Dumnezeu o masă în pustie?
20 "Zeker, Hij heeft wel de rotsen geslagen, En de steppen met plassen gedrenkt, Zodat er water uit vloeide, En er beken uit stroomden: Maar zal Hij ook brood kunnen schenken, En vlees aan zijn volk kunnen geven?"
Iată, el a lovit stânca, astfel că apele au țâșnit și izvoarele au inundat; poate el să dea și pâine? Poate face rost de carne pentru poporul său?
21 Toen Jahweh dit hoorde, Ontstak Hij in gramschap; Er ontbrandde een vuur tegen Jakob, En tegen Israël woedde zijn toorn:
De aceea DOMNUL a auzit și s-a înfuriat, așa că un foc a fost aprins împotriva lui Iacob și mânie de asemenea s-a ridicat împotriva lui Israel,
22 Omdat ze niet in God geloofden, En niet vertrouwden op zijn hulp.
Deoarece nu au crezut în Dumnezeu și nu s-au încrezut în salvarea lui,
23 Toch gaf Hij de wolken daarboven bevel, En ontsloot de poorten des hemels;
Deși a poruncit norilor de deasupra și a deschis ușile cerului,
24 Hij regende manna als spijs op hen neer, En schonk hun het hemelse koren:
Și a plouat mană peste ei, pentru a mânca și le-a dat din grânele cerului.
25 De mensen aten het brood der engelen, Hij zond hun voedsel tot verzadiging toe.
Omul a mâncat mâncarea îngerilor, le-a trimis mâncare pe săturate.
26 Hij liet ook aan de hemel de oostenwind waaien, En zweepte de zuidenwind op door zijn kracht:
El a făcut ca un vânt de est să bată în cer și prin puterea lui a adus vântul de sud.
27 Hij regende vlees als stof op hen neer, Gevleugelde vogels als het zand van de zee;
De asemenea el a plouat carne peste ei ca țărâna și păsări cu pene ca nisipul mării.
28 Hij liet ze midden in hun legerplaats vallen, En rond hun tenten.
Și le-a lăsat să cadă în mijlocul taberei lor, în jurul locuințelor lor.
29 Zij aten, en werden ten volle verzadigd: Hij had hun geschonken, wat ze begeerden;
Așa că au mâncat și au fost bine săturați, căci le-a dat după propria lor poftă;
30 Maar nog was hun lust niet voldaan, en de spijs in hun mond,
Nu s-au abătut de la pofta lor. Dar pe când le era mâncarea încă în gură,
31 Of Gods gramschap barstte tegen hen los; Hij richtte een slachting aan onder hun sterksten, En velde de bloem van Israël neer.
Furia lui Dumnezeu a venit peste ei și a ucis pe cei mai grași dintre ei și a doborât pe cei aleși ai lui Israel.
32 Ondanks dit alles, bleven ze in hun zonden volharden, En niet aan zijn wonderen geloven.
Totuși au mai păcătuit și nu au crezut, în ciuda lucrărilor lui minunate.
33 Toen liet Hij doelloos hun dagen verlopen, En in ontgoocheling hun jaren.
De aceea a mistuit zilele lor în deșertăciune și anii lor în tulburare.
34 Ze zochten Hem enkel, wanneer Hij ze sloeg; Dan bekeerden ze zich, en vroegen naar God.
Când i-a ucis, atunci l-au căutat și s-au întors și l-au căutat devreme pe Dumnezeu.
35 Maar zelfs als ze gedachten, dat God hun Rots was, De allerhoogste God hun Verlosser,
Și și-au amintit că Dumnezeu era stânca lor și Dumnezeul cel Preaînalt, răscumpărătorul lor.
36 Ook dan nog vleiden ze Hem met hun mond, En belogen Hem met hun tong.
Cu toate acestea l-au lingușit cu gura lor și l-au mințit cu limbile lor.
37 Neen, hun hart was Hem toch niet verknocht, Ze bleven zijn verbond niet getrouw.
Pentru că inima lor nu era dreaptă cu el, nici nu au fost neclintiți în legământul lui.
38 Maar Hij bleef barmhartig, Vergaf hun de schuld en vernielde ze niet. Hoe dikwijls bedwong Hij zijn toorn, En liet zijn volle gramschap niet woeden:
Dar el, fiind plin de compasiune, le-a iertat nelegiuirea și nu i-a nimicit, da, de multe ori și-a întors mânia și nu și-a stârnit toată furia.
39 Hij dacht er aan, dat ze maar vlees zijn, Een zucht; die vervliegt, en niet keert.
Căci și-a amintit că erau doar carne; un vânt care trece și nu se mai întoarce.
40 Hoe dikwijls nog hebben ze in de woestijn Hem verbitterd, En Hem in de steppe gekrenkt;
Cât de des l-au provocat în pustie și l-au mâhnit în pustietate.
41 Hebben ze God beproefd, Israëls Heilige gegriefd?
Da, s-au întors înapoi și au ispitit pe Dumnezeu și au limitat pe Sfântul lui Israel.
42 Neen, ze dachten niet terug aan de macht van zijn hand, Aan de dag, waarop Hij ze van den vijand verloste.
Nu și-au amintit de mâna lui, nici ziua când i-a eliberat de dușman.
43 En toch, wat voor tekenen had Hij in Egypte gedaan, En wonderen in de vlakte van Sóan!
Cum a făcut semnele lui în Egipt și minunile lui în câmpia Țoanului.
44 Hun stromen had Hij in bloed veranderd, En hun beken ondrinkbaar gemaakt;
Și a prefăcut râurile lor în sânge; și potopurile lor, ca să nu le poată bea.
45 Gulzige muggen op hen afgezonden, En kikvorsen, om ze te gronde te richten.
A trimis diferite feluri de muște printre ei, care i-au mâncat; și broaște, care i-au nimicit.
46 Hij had hun gewas aan den sprinkhaan gegeven, En aan den schrokker hun vruchten;
El a dat averea lor omidei și munca lor lăcustei.
47 Hun ranken door hagel vernield, Hun moerbei door ijzel;
Le-a distrus viile cu grindină și sicomorii lor cu brumă.
48 Hun vee een prooi der pest gemaakt, Hun kudde een buit der besmetting.
De asemenea pe vitele lor le-a dat grindinei și turmele lor trăsnetelor încinse.
49 En op henzelf had Hij zijn ziedende gramschap losgelaten, Zijn toorn, zijn woede en kwelling; Verderf-engelen op hen afgezonden, De vrije loop aan zijn gramschap gelaten:
A aruncat asupra lor înverșunarea mâniei sale, furie și indignare și tulburare, trimițând îngeri răi printre ei.
50 Hij had ze de dood niet laten ontsnappen, Maar hun leven prijs gegeven aan de pest.
A deschis o cale mâniei sale, nu a cruțat sufletul lor de la moarte, ci a dat viața lor ciumei.
51 Hij had alle eerstgeborenen in Egypte geslagen, De eerstelingen der mannelijke kracht in de tenten van Cham.
Și a lovit pe toți întâii născuți în Egipt; măreția puterii lor în corturile lui Ham.
52 Maar zijn volk had Hij weggeleid als een kudde, En als schapen door de steppe gevoerd;
Dar pe poporul său l-a făcut să meargă înainte, ca oile, și i-a condus în pustie ca pe o turmă.
53 Hij had ze veilig doen gaan, ze behoefden niemand te vrezen: Want de zee had hun vijand bedekt.
Și i-a condus în siguranță, așa că nu s-au temut, ci marea a acoperit pe dușmanii lor.
54 Zo bracht Hij hen naar zijn heilige grond, Naar de berg, die zijn rechterhand had veroverd.
Și i-a adus la granița sanctuarului său, chiar la acest munte, pe care dreapta lui l-a cumpărat.
55 Hij dreef de volkeren voor hen uit, Gaf ze bij lot als erfdeel weg; En in hun tenten liet Hij wonen. Israëls stammen.
De asemenea a alungat pe păgâni dinaintea lor și le-a împărțit cu frânghia o moștenire și a făcut ca triburile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56 Maar ook daar beproefden en tartten ze God, En onderhielden de geboden van den Allerhoogste niet.
Totuși au ispitit și au provocat pe Dumnezeul cel preaînalt și nu au ținut mărturiile lui.
57 Trouweloos vielen ze af als hun vaderen, Wispelturig als een onbetrouwbare boog;
Ci s-au întors înapoi și s-au purtat necredincios ca părinții lor; s-au abătut asemenea unui arc înșelător.
58 Ze tergden Hem door hun offerhoogten, En prikkelden Hem met hun beelden.
Fiindcă l-au provocat la mânie cu înălțimile lor și l-au împins la gelozie cu chipurile lor cioplite.
59 God merkte het, en ziedde van gramschap, En Israël begon Hem te walgen:
Când Dumnezeu a auzit, s-a înfuriat, și a detestat foarte mult pe Israel.
60 Hij gaf zijn woning in Sjilo prijs, De tent, waar Hij onder de mensen verkeerde;
Așa că a părăsit tabernacolul din Șilo, cortul pe care l-a pus printre oameni.
61 Zijn majesteit gaf Hij gevangen, Zijn glorie in de hand van den vijand.
Și i-a dat puterea în captivitate și gloria sa în mâna dușmanului.
62 Hij wierp zijn volk ten prooi aan het zwaard, En grimde van toorn op zijn erfdeel:
De asemenea a dat pe poporul său sabiei; și s-a înfuriat pe moștenirea sa.
63 Zijn jonge mannen werden verteerd door het vuur, Zijn maagden kregen geen huwelijkslied;
Focul a mistuit pe tinerii lor; și tinerele lor nu au fost date în căsătorie.
64 Zijn priesters vielen door het zwaard, En zijn weduwen beweenden ze niet.
Preoții lor au căzut prin sabie; și văduvele lor nu au bocit.
65 Maar eindelijk ontwaakte de Heer, als iemand die slaapt, En als een krijgsman, bevangen door wijn:
Atunci Domnul s-a trezit ca unul din somn și ca un bărbat tare ce strigă din cauza vinului.
66 Hij sloeg zijn vijanden achteruit, En bracht ze voor eeuwig tot schande.
Și a lovit pe dușmanii săi în părțile dinapoi; i-a pus într-o ocară eternă.
67 Toch bleef Hij de tent van Josef versmaden, En koos de stam van Efraïm niet uit!
Mai mult, a refuzat cortul lui Iosif și nu a ales tribul lui Efraim,
68 Neen, Juda’s stam koos Hij uit, Sions berg, die Hij liefhad;
Ci a ales tribul lui Iuda, muntele Sion pe care l-a iubit.
69 Hij bouwde zijn heiligdom hoog als de hemel, Vast als de aarde voor eeuwig.
Și și-a construit sanctuarul asemenea palatelor înalte, ca pământul pe care l-a întemeiat pentru totdeauna.
70 En Hij stelde zijn keuze In David, zijn dienaar! Hij nam hem van de schaapskooien weg,
A ales de asemenea pe David, servitorul lui, și l-a luat de la staulele oilor;
71 En haalde hem van de zogende schapen, Opdat hij Jakob, zijn volk, zou weiden, En Israël, zijn erfdeel.
De la a urma oile care alăptau l-a adus să pască pe Iacob, poporul lui, și pe Israel, moștenirea lui.
72 Hij heeft ze geweid, rechtschapen van hart, En met bekwame hand ze geleid!
Astfel i-a păscut conform cu integritatea inimii sale și i-a condus prin iscusința mâinilor sale.
