Psalmen 44
1 Voor muziekbegeleiding. Van de zonen van Kore; een leerdicht. O God, wij hebben het met eigen oren gehoord, Onze vaderen hebben het ons verteld, Wat Gij gedaan hebt in hun dagen, Met eigen hand in vroeger tijd.
Mai marelui muzician, pentru fiii lui Core, „Maschil.” Noi am auzit cu urechile noastre, Dumnezeule, părinții noștri ne-au spus ce lucrare ai făcut în zilele lor, în timpurile din vechime.
2 Naties hebt Gij uitgeroeid om hèn te planten, Volkeren geveld, om hèn te doen groeien.
Cum ai alungat pe păgâni cu mâna ta și i-ai sădit; cum ai chinuit popoarele și le-ai alungat.
3 Neen, niet met hun zwaard namen zij bezit van het Land, Niet hun arm bracht hun zege: Maar het was uw rechterhand en uw arm En het licht van uw aanschijn, omdat Gij ze lief hadt.
Căci nu prin sabia lor au luat țara în stăpânire, nici brațul lor nu i-a salvat, ci dreapta ta și brațul tău și lumina înfățișării tale, deoarece le-ai arătat favoare.
4 Gij waart het, mijn Koning en God, Die Jakob de zege verleende;
Tu ești Împăratul meu, Dumnezeule; poruncește eliberări pentru Iacob.
5 Met úw hulp sloegen wij onze vijanden neer, Door úw Naam trapten wij onze haters tegen de grond;
Prin tine vom împunge pe dușmanii noștri, prin numele tău îi vom călca în picioare pe cei ce se ridică împotriva noastră.
6 Neen, ik heb niet vertrouwd op mijn boog, En mijn zwaard kon de zege niet schenken.
Căci nu mă voi încrede în arcul meu, nici sabia mea nu mă va salva.
7 Maar Gij hebt ons van onze verdrukkers verlost, En onze haters te schande gemaakt;
Ci tu ne-ai salvat de dușmanii noștri și i-ai făcut de rușine pe cei ce ne urau.
8 In God mochten we steeds blijven roemen, En uw Naam in eeuwigheid prijzen!
Cu Dumnezeu ne fălim cât este ziua de lungă și lăudăm numele tău pentru totdeauna. (Selah)
9 Maar nú hebt Gij ons verstoten, ons te schande gemaakt, En trekt niet meer met onze heirscharen op;
Dar tu ne-ai lepădat și ne-ai făcut de rușine și nu mergi înainte cu armatele noastre.
10 Gij laat ons vluchten voor onze verdrukkers, En onze haters roven ons leeg!
Ne-ai făcut să dăm înapoi dinaintea dușmanului și cei ce ne urăsc pradă pentru ei.
11 Gij levert ons als slachtvee uit, En verstrooit ons onder de naties;
Ne-ai dat ca oi pentru a fi mâncare; și ne-ai împrăștiat printre păgâni.
12 Verkoopt uw volk voor een spotprijs, En geeft het bijna voor niet!
Vinzi poporul tău pentru nimic și nu te îmbogățești prin prețul lor.
13 Gij maakt ons tot smaad onzer buren, Tot spot en hoon voor die ons omringen;
Ne faci de ocară pentru vecinii noștri, o batjocură și un lucru de râs pentru cei din jurul nostru.
14 Gij laat de heidenen over ons schimpen, De volkeren meewarig het hoofd over ons schudden.
Ne faci o zicătoare printre păgâni, o clătinare de cap printre popoare.
15 Mijn schande staat mij altijd voor ogen, En de schaamte bedekt mijn gelaat,
Confuzia mea este tot timpul înaintea mea și rușinea feței mele m-a acoperit,
16 Om de praatjes van schimper en spotter, Om de blik van vijand en hater.
Din cauza vocii celui ce ocărăște și blasfemiază, din cauza dușmanului și a răzbunătorului.
17 En dit alles trof ons, ofschoon wij U niet hebben vergeten, En uw Verbond niet hebben verbroken.
Toate acestea au venit peste noi; totuși nu te-am uitat, nici nu ne-am purtat înșelător în legământul tău.
18 Ons hart is niet afvallig geworden, Onze schreden dwaalden niet af van uw pad;
Inima noastră nu s-a întors înapoi, nici pașii noștri nu s-au abătut de la calea ta,
19 Toch hebt Gij ons naar het oord der jakhalzen verwezen, En ons met de schaduw des doods overdekt.
Deși ne-ai zdrobit în locuința dragonilor și ne-ai acoperit cu umbra morții.
20 Of, hadden wij de Naam van onzen God soms vergeten, Onze handen naar vreemde goden geheven:
Dacă noi am uitat numele Dumnezeului nostru, sau am întins mâinile noastre spre un dumnezeu străin,
21 Zou God het misschien niet hebben geweten, Hij, die de hartsgeheimen doorgrondt?
Nu va cerceta Dumnezeu aceasta? Căci el cunoaște tainele inimii.
22 Neen, om Uwentwil blijft men ons wurgen, En worden wij als slachtvee behandeld!
Da, datorită ție suntem uciși cât este ziua de lungă; suntem socotiți ca oi pentru măcel.
23 Sta op dan; waarom zoudt Gij slapen, o Heer! Ontwaak; blijf ons niet altijd verstoten!
Trezește-te; de ce dormi, Doamne? Ridică-te, nu ne lepăda pentru totdeauna.
24 Waarom zoudt Gij uw aanschijn verbergen, Onze nood en ellende vergeten?
De ce îți ascunzi fața și uiți nenorocirea noastră și oprimarea noastră?
25 Want onze ziel ligt gebukt in het stof, En ons lichaam kleeft vast aan de grond.
Căci sufletul nostru este prosternat până în țărână, pântecul nostru se lipește de pământ.
26 Sta op, ons te hulp! Red ons om wille van uw genade!
Ridică-te în ajutorul nostru și răscumpără-ne datorită îndurărilor tale.
