Psalmen 129

1 Een bedevaartslied. Van jongs af heeft men wreed mij mishandeld, Mag Israël wel zeggen;

O cântare a treptelor. De multe ori m-au chinuit din tinerețea mea, să spună acum Israel:

2 Mij hardvochtig gekweld sinds mijn jeugd, Maar nooit mij gebroken.

De multe ori m-au chinuit din tinerețea mea, totuși nu m-au învins.

3 Ploegers hebben mijn rug beploegd, En lange voren getrokken;

Plugarii au arat pe spatele meu, și-au lungit brazdele.

4 Maar Jahweh bleef trouw: De riemen der bozen sneed Hij stuk.

DOMNUL este drept, el a tăiat în bucăți frânghiile celor stricați.

5 Beschaamd moeten vluchten Alle haters van Sion.

Să fie încurcați și întorși înapoi toți cei ce urăsc Sionul.

6 Ze zullen worden als gras op de daken, Dat vóór het opschiet, verdort;

Să fie pe acoperișul casei ca iarba, care se ofilește înainte de a crește,

7 Waarmee geen maaier zijn hand kan vullen, Geen hooier zijn arm.

Cu care cosașul nu își umple mâna, nici sânul său cel ce leagă snopii.

8 En niemand zal in het voorbijgaan zeggen: "De zegen van Jahweh over u; Wij zegenen u in Jahweh’s Naam!"

Nici trecătorii nu spun: Binecuvântarea DOMNULUI fie peste voi; vă binecuvântăm în numele DOMNULUI.