Psalmen 109
1 Voor muziekbegeleiding. Een psalm van David. Mijn God, tot wien mijn loflied klinkt, Zwijg toch niet stil!
Mai marelui muzician, un psalm al lui David. Nu tăcea, Dumnezeul laudei mele,
2 Want men zet een mond vol boosheid en bedrog tegen mij op, En belastert mij met leugentongen;
Pentru că gura celui stricat și gura celui înșelător sunt deschise împotriva mea, au vorbit împotriva mea cu o limbă mincinoasă.
3 Men bestookt mij met woorden van haat, En bestrijdt mij zonder enige grond;
M-au încercuit de asemenea cu vorbe de ură și au luptat împotriva mea fără motiv.
4 Men belaagt mij tot loon voor mijn liefde, En tot loon voor mijn bidden;
Pentru dragostea mea sunt ei potrivnicii mei, dar eu mă dedic rugăciunii.
5 Men vergeldt mij kwaad voor goed, En haat voor mijn liefde.
Și mi-au răsplătit cu rău pentru bine și ură pentru dragostea mea.
6 Stel een gewetenloos rechter over hem aan, En aan zijn rechterhand trede een valse aanklager op;
Pune peste el un om stricat și să stea în picioare Satan la dreapta lui.
7 Voor het gerecht worde hij schuldig bevonden, En smeke hij tevergeefs om genade.
Când va fi judecat, să fie condamnat și rugăciunea lui să devină păcat.
8 Mogen zijn dagen maar kort zijn, En zijn ambt aan een ander vervallen.
Zilele lui să fie puține; și un altul să îi ia serviciul.
9 Zijn kinderen mogen wezen, Zijn vrouw een weduwe worden;
Copiii lui să fie fără tată și soția lui văduvă.
10 Mogen zijn zonen als bedelaars zwerven, Zelfs uit hun krotten worden verjaagd.
Copiii lui să fie continuu vagabonzi și să cerșească, să își caute de asemenea pâinea departe de locurile lor pustiite.
11 De woekeraar legge beslag op heel zijn bezit, En vreemden mogen met zijn verdiensten gaan strijken.
Jecmănitorul să apuce tot ce are el; și lasă străinii să prade munca lui.
12 Laat niemand zich zijner ontfermen, Niemand zich over zijn wezen erbarmen;
Să nu fie acolo niciunul să întindă mila spre el, nici să nu fie cineva să arate favoare pentru copiii lui fără tată.
13 Laat zijn kroost ten ondergang worden gedoemd, Zijn naam al verdwijnen in het eerste geslacht.
Posteritatea lui să fie stârpită; și în generația următoare numele lor să fie șters.
14 Moge Jahweh de misdaad zijner vaderen gedenken, En de schuld van zijn moeder nooit worden gedelgd;
Nelegiuirea părinților lui să fie amintită înaintea DOMNULUI; și să nu se șteargă păcatul mamei sale.
15 Jahweh houde ze altijd voor ogen, Zodat zelfs hun aandenken van de aarde verdwijnt.
Să fie înaintea DOMNULUI continuu, ca să stârpească amintirea lor de pe pământ.
16 Want hij dacht er niet aan, barmhartig te zijn, Maar vervolgde den ellendige, arme en bedroefde ten dode.
Pentru că nu și-a amintit să arate milă, ci a persecutat pe sărac și pe nevoiaș, ca să ucidă pe cel cu inima frântă.
17 Hij hield van vervloeking: die treffe hem dan; Geen zegen wilde hij spreken: die blijve hem verre!
Cum a iubit el blestemarea, astfel să vină aceasta la el; cum nu și-a găsit plăcere în binecuvântare, astfel să se depărteze aceasta de el.
18 De vloek trok hij aan als een kleed: Die dringe hem als water in het lijf, als olie in zijn gebeente;
Cum s-a îmbrăcat cu blestemare precum cu haina lui, astfel să vină aceasta în adâncurile lui ca apa, și în oasele lui ca untdelemnul.
19 Die worde de mantel, waarin hij zich hult, De gordel, die hij altijd moet dragen.
Să îi fie ca o haină care îl acoperă și ca un brâu cu care este încins continuu.
20 Zó moge Jahweh mijn haters vergelden, En die laag van mij lasteren!
Să fie aceasta răsplata potrivnicilor mei de la DOMNUL și a celor ce vorbesc rău împotriva sufletului meu.
21 Maar treed Gìj voor mij op, o Jahweh, mijn Heer, En red mij omwille van uw Naam naar de rijkdom uwer genade!
Dar tu, DUMNEZEULE Domnul, lucrează pentru mine datorită numelui tău, pentru că mila ta este bună, salvează-mă.
22 Want ik ben arm en ellendig, En mijn hart krimpt ineen in mijn borst;
Căci eu sunt sărac și nevoiaș, și inima mea este rănită înăuntrul meu.
23 Ik zink weg als een verdwijnende schaduw, Word voortgejaagd als een sprinkhanenzwerm;
Am trecut ca umbra când aceasta se lungește, sunt aruncat în sus și în jos ca lăcusta.
24 Van het vasten knikken mijn knieën, En mijn vermagerd lichaam schrompelt ineen.
Genunchii mei se clatină de postire și carnea mea hămesește de grăsime.
25 Zó ben ik hun een bespotting geworden; Die mij zien, schudden meewarig het hoofd.
Am devenit de asemenea ocară pentru ei, când s-au uitat la mine și-au clătinat capetele.
26 Help mij, Jahweh, mijn God, En red mij naar uw genade;
Ajută-mă, DOAMNE Dumnezeul meu, salvează-mă conform milei tale,
27 Opdat men erkenne, dat het uw hand is, Jahweh: dat Gij het volbracht!
Ca ei să știe că aceasta este mâna ta; că tu, DOAMNE, ai făcut aceasta.
28 Laat hèn dan maar vloeken, als Gìj mij wilt zegenen; Mijn vijand zich schamen, maar uw knecht zich verheugen;
Lasă-i să blesteme, dar tu binecuvântează; când ei se ridică, să fie rușinați; dar servitorul tău să se bucure.
29 Mogen mijn tegenstanders met smaad worden bekleed, En zich in hun schande hullen als in een mantel!
Potrivnicii mei să se îmbrace cu rușine și să se acopere cu propria lor confuzie, precum cu o manta.
30 Dan zal ik Jahweh juichend danken, En voor een talloze schare Hem prijzen;
Voi lăuda foarte mult pe DOMNUL cu gura mea; da, îl voi lăuda în mijlocul mulțimii.
31 Omdat Hij aan de rechterhand van den ongelukkige staat, Om hem te redden, van die hem verdoemen!
Pentru că va sta în picioare la dreapta celui sărac, pentru a-l salva de cei ce îi condamnă sufletul.
