Psalmen 104
1 Halleluja! Loof Jahweh, mijn ziel: Jahweh, mijn God, hoog zijt Gij verheven! Gij hebt U met glorie en luister omkleed,
Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
2 En hult U in het licht als een mantel; Gij spant de hemelen uit als een tent,
Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
3 En legt op de wateren uw opperzalen. Gij maakt van de wolken uw wagen, Zweeft op de vleugels van de wind;
Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
4 Stelt de stormen aan tot uw boden, Laaiend vuur tot uw knechten.
Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
5 Gij hebt de aarde op haar pijlers gegrond, Zodat ze voor eeuwig niet wankelt.
Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
6 De Oceaan bedekte haar als een kleed, Nog boven de bergen stonden de wateren:
Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
7 Maar ze namen de vlucht voor uw dreigen, Rilden van angst voor de stem van uw donder;
La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
8 Toen rezen de bergen, en zonken de dalen Op de plaats, die Gij hun hadt bestemd.
Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
9 Gij hebt ze grenzen gesteld, die ze niet overschreden, Ze mochten niet meer de aarde bedekken;
Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
10 Gij zendt de bronnen in de dalen, En tussen de bergen stromen ze voort;
El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
11 Ze laven al de wilde dieren, En de woudezel lest er zijn dorst;
Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
12 Daar nestelen de vogels uit de lucht, En fluiten er tussen de struiken.
Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
13 Uit uw zalen drenkt Gij de bergen, Door het sap van uw nevel wordt de aarde verzadigd;
El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
14 Gij laat voor het vee het gras ontspruiten, En het groen voor wat de mensen dient. Gij roept het graan uit de aarde te voorschijn,
El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
15 En de wijn, die het hart van de mensen verheugt; Olie, om het gelaat te doen glanzen, Brood, dat het hart van de mensen verkwikt.
Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
16 Jahweh’s bomen drinken zich vol, De Libanon-ceders, die Hij heeft geplant:
Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
17 Waar de vogels zich nestelen, In wier toppen de ooievaar woont.
Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
18 De hoogste bergen zijn voor de gemzen, De klippen een schuilplaats voor bokken.
Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
19 Gij schiept de maan, om de tijd te bepalen, De zon weet, wanneer ze onder moet gaan.
El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
20 Maakt Gij het donker, dan wordt het nacht, En sluipen de wilde beesten rond,
Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
21 Brullen de leeuwen om buit, En vragen God om hun voedsel.
Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
22 De zon gaat op: ze kruipen weg, En leggen zich neer in hun holen;
Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
23 Maar de mens tijgt aan zijn werk, En aan zijn arbeid tot aan de avond.
Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
24 Hoe ontzaglijk zijn uw werken, o Jahweh: Gij hebt ze allen met wijsheid gewrocht! De aarde is vol van uw schepselen,
DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
25 Niet minder de zee; Die is groot en geweldig, En het wemelt daarin zonder tal: Beesten, kleine en grote,
Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
26 Monsters trekken er door, Liwjatan dien Gij hebt geschapen, Om er mede te spelen.
Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
27 Allen zien naar U uit, Om voedsel, elk op zijn tijd.
Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
28 Geeft Gij het: ze eten het op; Gij opent uw hand: ze worden van het goede verzadigd.
Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
29 Maar verbergt Gij uw aanschijn: Ze verstarren van schrik; Gij ontneemt hun de adem: Ze sterven en keren terug tot hun stof.
Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
30 Maar Gij zendt weer uw geest: en ze worden geschapen, En Gij vernieuwt het aanschijn der aarde!
Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
31 Eeuwig dure de glorie van Jahweh, En blijve Jahweh Zich in zijn werken verheugen;
Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
32 Hij, die de aarde beziet: en ze beeft; Die de bergen aanraakt: ze roken!
El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
33 Heel mijn leven zal ik zingen voor Jahweh, Mijn God blijven loven, zolang ik besta!
Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
34 Moge mijn zang Hèm behagen, En ìk mij in Jahweh verblijden;
Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
35 Maar mogen de zondaars van de aarde verdwijnen, En de goddelozen niet blijven bestaan! Loof Jahweh, mijn ziel!
Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
