< Spreuken 2 >
1 Mijn zoon, als ge mijn woorden aanvaardt, En mijn wenken ter harte neemt,
Fiul meu, dacă vei primi cuvintele mele și vei ascunde poruncile mele în tine,
2 Uw oren te luisteren legt naar de wijsheid, Uw aandacht richt op ervaring;
Astfel încât îți apleci urechea la înțelepciune și îți dedici inima înțelegerii,
3 Ja, als ge om wijsheid roept, En om inzicht uw stem verheft;
Da, dacă strigi după cunoaștere și îți înalți vocea pentru înțelegere,
4 Als ge er naar streeft als naar geld, En er naar zoekt als naar schatten:
Dacă o cauți precum argintul și o cercetezi ca pe tezaure ascunse,
5 Dan zult ge de vreze voor Jahweh begrijpen, Zult ge vinden de kennis van God.
Atunci vei înțelege teama de DOMNUL și vei găsi cunoașterea lui Dumnezeu.
6 Want Jahweh schenkt wijsheid, Van zijn lippen komen kennis en inzicht;
Fiindcă DOMNUL dă înțelepciune; din gura lui vin cunoaștere și înțelegere.
7 Hij houdt hulp bereid voor de braven, Is een schild voor mensen van onberispelijke wandel;
El strânge înțelepciune sănătoasă pentru cel drept; este un scut celor ce umblă cu integritate.
8 Hij beschermt de paden des rechts, En beveiligt de weg van zijn dienaars!
El păzește cărările judecății și păstrează calea sfinților săi.
9 Dan zult ge verstaan wat recht is en plicht, Recht vooruit gaan op elk goed pad.
Atunci vei înțelege dreptatea și judecata și echitatea, da, fiecare cărare bună.
10 Want de wijsheid zal haar intrede doen in uw hart, De kennis zoet zijn voor uw ziel;
Când înțelepciunea intră în inima ta și cunoașterea este plăcută sufletului tău,
11 Het overleg zal over u waken, Het verstand de wacht bij u houden.
Atunci discernerea te va păstra, înțelegerea te va păzi,
12 Zij zullen u behoeden voor de weg van het kwaad, Voor den man, die leugentaal spreekt;
Pentru a te scăpa de calea omului rău, de omul care vorbește lucruri perverse;
13 Voor hen, die het rechte pad hebben verlaten, En wandelen op duistere wegen;
De cel care lasă cărările integrității pentru a umbla pe căile întunericului;
14 Voor hen, wie de misdaad een vreugde is, En die om boze plannen juichen,
Care se bucură să facă răul și se desfată în perversitatea celui stricat;
15 Die kronkelwegen gaan, En afdwalen op hun paden.
Ale căror căi sunt strâmbe și perverși în cărările lor;
16 Zij zullen u behoeden voor een vreemde vrouw, Voor een onbekende met haar gladde taal,
Pentru a te elibera de femeia străină, chiar de străina care lingușește prin cuvintele ei;
17 Die den vriend van haar jeugd heeft verlaten, Het verbond van haar God heeft vergeten.
Care părăsește pe călăuza tinereții ei și uită legământul Dumnezeului ei,
18 Want haar pad helt naar de dood, Naar de schimmen leiden haar wegen.
Deoarece casa ei se apleacă spre moarte și cărările ei spre cei morți.
19 Wie zich met haar inlaat, keert nooit weerom, Bereikt nimmer de paden des levens!
Niciunul dintre cei ce merg la ea nu se mai întoarce, nici cărările vieții nu apucă.
20 Zo zult ge het pad der braven bewandelen, En de weg der rechtvaardigen houden.
Ca să umbli pe calea celor buni și să ții cărările celor drepți.
21 Want de vromen zullen de aarde bewonen, Alleen de onberispelijken blijven er op;
Fiindcă toți cei integri vor locui în țară și cei desăvârșiți vor rămâne în ea.
22 Maar de bozen worden van de aarde verdelgd, De afvalligen eruit weggevaagd!
Dar cei stricați vor fi stârpiți de pe pământ și călcătorii [de lege] vor fi dezrădăcinați din el.