Klaagliederen 5
1 Gedenk toch, Jahweh, wat wij verduren, Zie toe, en aanschouw onze smaad:
Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
2 Ons erfdeel is aan anderen vervallen, Onze huizen aan vreemden.
Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
3 Wezen zijn wij, vaderloos, Als weduwen zijn onze moeders;
Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
4 Ons water drinken wij voor geld, Wij moeten ons eigen hout betalen.
Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
5 Voortgezweept, met het juk om de hals, Uitgeput, maar men gunt ons geen rust!
Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
6 Naar Egypte steken wij de handen uit, Naar Assjoer om brood!
Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
7 Onze vaderen hebben gezondigd: zij zijn niet meer, Wij dragen hun schuld:
Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
8 Slaven zijn onze heersers, En niemand, die ons uit hun handen verlost.
Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
9 Met gevaar voor ons leven halen wij brood, Voor het dreigende zwaard der woestijn;
Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
10 Onze huid is heet als een oven, Door de koorts van de honger.
Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
11 De vrouwen worden in Sion onteerd, De maagden in de steden van Juda;
Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
12 Vorsten door hen opgehangen, Geen oudsten gespaard.
Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
13 De jongens moeten de molensteen torsen, De knapen bezwijken onder het hout;
Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
14 Geen grijsaards meer in de poorten, Geen jonge mannen meer met hun lier.
Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
15 Geen blijdschap meer voor ons hart, Onze reidans veranderd in rouw,
Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
16 Gevallen de kroon van ons hoofd: Wee onzer, wij hebben gezondigd!
Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
17 Hierom is ons hart verslagen, Staan onze ogen zo dof:
Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
18 Om de Sionsberg, die ligt verlaten, Waar enkel jakhalzen lopen.
Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
19 Maar Gij zetelt in eeuwigheid, Jahweh; Uw troon van geslacht tot geslacht!
Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
20 Waarom zoudt Gij ons dan altijd vergeten, Ten einde toe ons verlaten?
Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
21 Ach Jahweh, breng ons tot U terug: wij willen bekeren; Maak onze dagen weer als voorheen!
Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
22 Neen, Gij hebt ons niet voor immer verworpen, Gij blijft op ons niet zo hevig verbolgen!
Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
