Job 6
1 Job antwoordde, en sprak:
Dar Iov a răspuns și a zis:
2 Ach, mocht mijn wrevel worden gewogen, Maar tegelijk met mijn leed op de weegschaal gelegd:
De ar fi fost cântărită în întregime mâhnirea mea și nenorocirea mea pusă în balanță împreună!
3 Want omdat het zwaarder is dan het zand aan de zee, Daarom gingen ook mijn woorden de perken te buiten.
Căci acum ar fi mai grea decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt înghițite.
4 Ja, de pijlen van den Almachtige blijven in mij steken, Mijn geest zuigt er het gif van op; De verschrikkingen Gods Stellen zich tegen mij in slagorde op!
Fiindcă săgețile celui Atotputernic sunt în mine, otrava lor îmi bea duhul, terorile lui Dumnezeu se așază în rând împotriva mea.
5 Balkt soms de woudezel bij het gras Of loeit het rund bij zijn kribbe?
Rage măgarul sălbatic când are iarbă? Sau mugește boul peste nutrețul lui?
6 Kan het laffe zonder zout worden gegeten, Of is er smaak aan het wit van een ei?
Se poate mânca fără sare ceea ce este fără gust? Sau este vreun gust în albușul unui ou?
7 Neen, ik weiger, het aan te raken, Ze zijn voor mij een walgelijke spijs!
Lucrurile pe care sufletul meu a refuzat să le atingă sunt ca hrana care mă întristează.
8 Ach, dat mijn bede werd verhoord, En dat God mijn wens mocht vervullen;
O, de aș avea cererea mea împlinită și de mi-ar da Dumnezeu lucrul pentru care tânjesc!
9 Dat het God behaagde, mij te verpletteren, Zijn hand zich bewoog, om mij weg te maaien.
Chiar de i-ar plăcea lui Dumnezeu să mă nimicească, de și-ar dezlănțui mâna și m-ar stârpi!
10 Dat zou een troost voor mij zijn, En ik danste ondanks mijn leed: "Hij spaart mij niet, Omdat ik den Heilige mijn wens niet verzweeg!".
Atunci totuși aș avea mângâiere; da, m-aș împietri în întristare, să nu cruțe, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
11 Want wat is mijn kracht, dat ik nu nog zou wachten, Wat mijn uitzicht, dat ik langer zou leven?
Ce este puterea mea ca eu să sper? Și ce este sfârșitul meu ca să îmi prelungesc viața?
12 Is mijn kracht soms als die van een steen, Is mijn vlees soms van brons?
Este puterea mea puterea pietrelor? Sau este carnea mea din aramă?
13 Ben ik niet geheel van redding verstoken, Is iedere hulp mij niet ontzegd?
Nu este ajutorul meu în mine? Și este înțelepciunea cu totul alungată de la mine?
14 Maar wie zijn vriend barmhartigheid weigert, Verzaakt de vrees voor den Almachtige!
Celui ce este nenorocit, milă ar trebui arătată de prietenul său; dar el părăsește teama de cel Atotputernic.
15 Toch zijn mijn broeders als een beek onbetrouwbaar, Als een stortbeek, die wegstroomt:
Frații mei au lucrat înșelător ca un pârâu și ei trec precum curgerea pâraielor,
16 Die bedekt zijn met ijs, Of bedolven onder sneeuw;
Care sunt negricioase din cauza gheții și în care zăpada este ascunsă;
17 Zodra de hitte komt, drogen zij uit, Zodra het warm wordt, zijn ze verdwenen.
În timp ce se încălzesc, ele dispar; când este arșiță ele sunt mistuite din locul lor.
18 Ze buigen af van de weg, die ze gaan, En verliezen zich in de woestijn;
Cărările drumului lor sunt abătute; merg spre nimic și pier.
19 De karavanen van Tema zien er naar uit, De convooien van Sjeba hebben er hun hoop op gevestigd:
Trupele din Tema s-au uitat, caravanele din Seba i-au așteptat.
20 Maar ze worden in hun verwachting beschaamd, Staan bij hun aankomst te schande.
Ei au fost încurcați deoarece au sperat; au venit acolo și au fost rușinați.
21 Zo zijt gij voor mij nu geworden: Gij aanschouwt mijn ellende, en beangst deinst gij terug!
Pentru că acum sunteți nimic; vedeți doborârea mea și vă temeți.
22 Heb ik gevraagd: Geeft mij iets ten geschenke, Of staat mij van uw vermogen iets af;
Am spus eu: Aduceți-mi! Sau: Dați o răsplată pentru mine din averea voastră?
23 Of redt mij uit de hand van den vijand, Bevrijdt mij uit de greep der tyrannen?
Sau: Eliberați-mă din mâna dușmanului meu? Sau: Răscumpărați-mă din mâna celor puternici?
24 Neen, onderricht mij, en dan zal ik zwijgen; Laat mij inzien, waarin ik heb gedwaald!
Învață-mă și îmi voi ține limba; și fă-mă să înțeleg unde am greșit.
25 Hoe zoet zijn woorden, die oprecht zijn gemeend, Maar hoe grievend de berisping van u!
Cât de puternice sunt cuvintele drepte! Dar ce mustră certarea voastră?
26 Meent gij, mijn woorden te moeten berispen: Woorden van een wanhopige, die in de wind zijn gesproken?
Vă închipuiți că mustrați cuvintele și vorbirile unuia disperat, care sunt ca vântul?
27 Wilt gij het lot over een onschuldige werpen, En de staf breken over uw vriend?
Da, voi copleșiți pe cel fără tată și săpați o groapă pentru prietenul vostru.
28 Welnu dan, wilt mij aanhoren: Ik lieg u toch niet in het gezicht.
De aceea acum mulțumiți-vă, priviți-mă, pentru că vă este evident dacă mint.
29 Bezint u, en laat er geen onrecht geschieden; Bezint u, mijn onschuld zal blijken!
Întoarceți-vă, vă rog, să nu fie aceasta nelegiuire; da, întoarceți-vă din nou, dreptatea mea este în aceasta.
30 Is er soms onrecht op mijn tong, Of kan mijn gehemelte de rampen niet proeven;
Este nelegiuire în limba mea? Nu poate gustul meu discerne lucruri perverse?
