Job 39
1 Kent gij de tijd, waarop de gemzen springen, Neemt gij het jongen der hinden waar;
Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
2 Telt gij de maanden van haar dracht, Bepaalt gij de dag, dat zij werpen?
Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
3 Ze krommen zich, drijven haar jongen uit, En haar weeën zijn heen;
Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
4 Haar jongen worden sterk, groeien op in de steppe, Lopen weg, en keren niet tot haar terug!
Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
5 Wie heeft den woudezel in vrijheid gelaten, Wie dien wilde de boeien geslaakt,
Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
6 Hem, wien Ik de woestijn tot woning gaf, De zilte steppe tot verblijf;
Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
7 Die spot met het lawaai van de stad, Die zich niet stoort aan het razen der drijvers;
El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
8 Die de bergen als zijn weide doorsnuffelt, En naar al wat groen is, neust.
Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
9 Wil de woudos ù dienen, Aan ùw krib overnachten;
Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
10 Slaat gij een touw om zijn nek, Egt hij de voren achter ú?
Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
11 Vertrouwt ge op hem om zijn geweldige kracht, Laat ge aan hem uw arbeid over;
Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
12 Rekent ge op hem, om uw oogst te gaan halen, En uw graan op uw dorsvloer te brengen?
Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
13 Vrolijk klapwiekt de struis, De moeder van kostbare veren en pennen,
Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
14 Maar die haar eieren stopt in de grond, En ze uitbroeien laat op het zand.
Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
15 Ze vergeet, dat een voet ze vertrappen kan, Dat de wilde beesten ze kunnen verpletteren;
Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
16 Ze is hard voor haar jongen, alsof het de hare niet zijn, Het deert haar niet, al is haar moeite vergeefs:
Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
17 Want God heeft haar de wijsheid onthouden, Geen verstand haar geschonken.
Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
18 Toch rent ze weg, zodra de boogschutters komen, En spot met het paard en zijn ruiter!
În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
19 Geeft gij het paard zijn heldenmoed, Hebt gij zijn nek met kracht bekleed;
Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
20 Laat gij als een sprinkhaan het springen, Laat gij het hinniken, geweldig en fier?
Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
21 Het draaft door het dal, het juicht in zijn kracht, En stormt op de wapenen aan;
El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
22 Het spot met angst, wordt nimmer vervaard, En deinst niet terug voor het zwaard.
Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
23 Boven op zijn rug rammelt de koker met pijlen, Bliksemt de lans en de speer;
Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
24 Ongeduldig, onstuimig verslindt het de bodem, Niet meer te temmen, als de bazuinen weerschallen.
El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
25 Bij iedere trompetstoot roept het: Hoera! Van verre reeds snuift het de strijd, De donderende stem van de leiders, Het schreeuwen der krijgers!
El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
26 Stijgt de sperwer op door uw beleid, En slaat hij zijn vleugels uit naar het zuiden?
Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
27 Neemt op uw bevel de gier zijn vlucht, En bouwt hij zijn nest in de hoogte?
Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
28 Hij woont en nestelt op rotsen, Op steile en ontoegankelijke klippen;
Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
29 Van daar beloert hij zijn prooi, Uit de verte spieden zijn ogen.
De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
30 Zijn jongen slurpen bloed, Waar lijken liggen, hij is er terstond!
Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
