Job 21
1 Job antwoordde, en sprak:
Dar Iov a răspuns și a zis:
2 Luistert aandachtig naar wat ik ga zeggen; En dat uw troost zich daartoe bepale!
Ascultați cu atenție vorbirea mea și să fie aceasta mângâierile voastre.
3 Laat mij uitspreken op mijn beurt, Wanneer ik klaar ben, kunt ge spotten!
Permiteți-mi să vorbesc; și după ce vorbesc să batjocoriți.
4 Heb ik me soms over mensen beklaagd, Of heb ik geen grond, om mismoedig te zijn?
Cât despre mine, este plângerea mea către om? Și dacă ar fi așa, de ce să nu fie duhul meu tulburat?
5 Ziet mij aan, en staat verstomd, En legt uw hand op de mond!
Însemnați-mă și uimiți-vă și puneți-vă mâna la gură.
6 Wanneer ik er aan denk, sta ik verbijsterd, En huivert mijn vlees:
Chiar când îmi amintesc, mă tem, și un tremur cuprinde carnea mea.
7 "Waarom blijven de bozen in leven Worden zij oud en groeien in kracht?"
Pentru ce trăiesc cei stricați, îmbătrânesc și sunt tari în putere?
8 Hun kroost gedijt voor hun aanschijn, Hun geslacht houdt stand voor hun ogen;
Sămânța lor este întemeiată, înaintea feței lor împreună cu ei și urmașii lor înaintea ochilor lor.
9 Hun huizen zijn veilig en zonder vrees, Gods roede valt er niet op neer.
Casele lor sunt ferite de teamă, iar toiagul lui Dumnezeu nu este asupra lor.
10 Hun stier bespringt en bevrucht, Hun koeien kalven en hebben geen misdracht;
Taurul lor prăsește și nu dă greș; vaca lor fată și nu își leapădă vițelul.
11 Als een kudde laten ze hun jongens naar buiten, En hun kinderen springen rond.
Ei își trimit înainte micuții asemenea unei turme și copiii lor dansează.
12 Ze zingen bij pauken en citer, Vermaken zich bij de tonen der fluit;
Iau tamburina și harpa și se bucură la sunetul instrumentului de suflat.
Își petrec zilele în bogăție și într-o clipă coboară în mormânt. (Sheol h7585)
14 Toch zeggen ze tot God: Blijf verre van ons, We willen uw wegen niet kennen!
De aceea ei îi spun lui Dumnezeu: Pleacă de la noi, căci nu dorim cunoașterea căilor tale.
15 Wat is de Almachtige, dat we Hem zouden dienen; Wat baat het ons, te smeken tot Hem?
Ce este cel Atotputernic să îi servim? Și ce folos avem dacă ne rugăm lui?
16 Ligt hun geluk niet in hun eigen hand, Bemoeit Hij Zich wel met de plannen der bozen?
Iată, binele lor nu este în mâna lor; sfatul celor stricați este departe de mine.
17 Hoe dikwijls gaat de lamp der bozen wel uit, En stort er rampspoed op hen neer? Hoe dikwijls vernielt Hij de slechten in zijn toorn, Grijpen de weeën hen aan in zijn gramschap;
Cât de des se stinge candela celor stricați! Și cât de des vine nimicirea lor peste ei! Dumnezeu împarte întristări în mânia lui.
18 Worden zij als stro voor de wind, Als kaf, opgejaagd door de storm?
Ei sunt ca miriștea înaintea vântului și ca pleava pe care furtuna o poartă departe.
19 Gij zegt: God wreekt zijn misdaad op zijn kinderen, En zal hem zo zijn wraak laten voelen!
Dumnezeu îngrămădește nelegiuirea lui pentru copiii lui; îl răsplătește și el o va ști.
20 Maar zijn eigen ogen moesten zijn rampspoed aanschouwen, Zelf moest hij de toorn van den Almachtige drinken!
Ochii lui vor vedea nimicirea lui și va bea din furia celui Atotputernic.
21 Want wat bekommert hij zich om zijn gezin na zijn dood, Wanneer het getal zijner maanden ten einde is?
Căci ce plăcere are el în casa lui după el, când numărul lunilor sale este tăiat în mijlocul lor?
22 Zou men soms God de les willen lezen, Hij, die de hemelingen richt?
Va învăța cineva pe Dumnezeu cunoaștere, văzând că el judecă pe cei înălțați?
23 En de een gaat dood, geheel voldaan, Volkomen gelukkig en rustig,
Unul moare în deplinătatea tăriei sale, fiind întru-totul tihnit și în pace.
24 Zijn lenden vol vet, Het merg in zijn beenderen nog fris.
Sânii lui sunt plini de lapte și oasele lui sunt îmbibate cu măduvă.
25 De ander sterft met een verbitterd gemoed, Zonder ooit het geluk te hebben gesmaakt!
Și un altul moare în amărăciunea sufletului său și niciodată nu mănâncă cu plăcere.
26 Tezamen liggen ze neer in het stof, Door de wormen bedekt!
Ei se vor culca toți în țărână și viermii îi vor acoperi.
27 Zeker, ik ken uw gedachten, En de bedenkingen, die gij tegen mij aanvoert;
Iată, eu cunosc gândurile voastre și planurile pe care voi pe nedrept vi le închipuiți împotriva mea.
28 Gij zegt: "Waar is het huis van den tyran, Waar de tent, waar de bozen in wonen?"
Pentru că spuneți: Unde este casa prințului? Și unde sunt locurile de locuit ale celor stricați?
29 Hebt gij de reizigers dan nooit ondervraagd, Of aanvaardt gij hun getuigenis niet:
Nu ați întrebat pe cei ce merg pe cale? Și nu știți semnele lor,
30 "De boze blijft gespaard op de dag van verderf, En ontsnapt op de dag van de gramschap!"
Că cel stricat este rezervat zilei nimicirii? Vor fi duși înainte până la ziua furiei.
31 Wie houdt hem zijn wandel voor ogen, Wie zet hem betaald wat hij deed?
Cine va declara calea sa feței lui? Și cine îi va răsplăti pentru ce a făcut?
32 Hij wordt ten grave gedragen, En een tombe houdt er de wacht.
Totuși el va fi adus la groapă și va rămâne în mormânt.
33 Zacht ligt hij neer Op de kluiten in het dal; Heel de wereld trekt achter hem aan, Talloos velen lopen uit voor zijn stoet.
Brazdele văii îi vor fi dulci și fiecare om va urma după el, așa ca nenumărați înainte de el.
34 Wat is uw vertroosting dus schraal, Uw antwoord anders dan leugens!
Cum dar mă mângâiați în zadar, văzând că în răspunsurile voastre rămâne falsitate?
