Job 17
1 Mijn geest gebroken, mijn dagen geblust, Mij rest slechts het graf!
Suflarea mi se strică, zilele mele se sting, mormintele sunt gata pentru mine.
2 Ben ik niet het mikpunt van spot, Verkwijnt niet mijn oog door de bittere verwijten?
Nu sunt batjocoritori în jurul meu? Și nu rămâne ochiul meu în provocarea lor?
3 Stel Uzelf bij U tot borg voor mijl; Wie anders zou voor mij handslag geven?
Depune acum, fii tu însuți garanție pentru mine; cine este cel ce va bate palma cu mine?
4 Want hùn hart hebt Gij voor inzicht gesloten, En daarom steken zij de hand niet uit;
Fiindcă ai ascuns inima lor de la înțelegere, de aceea nu îi vei înălța.
5 Men beklaagt het lot van zijn vrienden Terwijl de ogen versmachten van de eigen kinderen;
Cel ce vorbește lingușitor prietenilor săi, chiar ochii copiilor săi se vor sfârși.
6 Men heeft mij tot spreekwoord gemaakt bij de mensen, Ik ben een, wien men in het aangezicht spuwt!
El m-a făcut de asemenea o zicătoare pentru oameni; și înainte eram ca o tamburină.
7 Mijn oog is dof van verdriet, Mijn leden zijn tot een schaduw vervluchtigd!
Ochiul meu de asemenea este slab din cauza întristării și toate membrele mele sunt ca o umbră.
8 De braven ontstellen ervan, De onschuldige is jaloers op den boze:
Cei integri vor fi înmărmuriți de aceasta și cel nevinovat se va ridica împotriva fățarnicului.
9 Moet de rechtvaardige toch zijn weg maar bewandelen, Wie rein van handen is, zijn kracht nog verdubbelen?
Cel drept de asemenea își va ține calea și cel ce are mâini curate va fi tot mai tare.
10 En daarom, hoe gij u allen wendt of keert, Een wijze vind ik onder u niet;
Dar cât despre voi toți, întoarceți-vă acum și veniți, căci nu pot găsi un înțelept printre voi.
11 Mijn levensdagen zijn voorbij, Mijn plannen, mijn hartewensen vernield!
Zilele mele au trecut, scopurile mele sunt frânte, la fel gândurile inimii mele.
12 Men maakt een dag van de nacht, Van duisternis het morgenlicht!
Ei schimbă noaptea în zi; lumina este de scurtă durată din cauza întunericului.
13 Kan ik nog hopen? Het dodenrijk is mijn huis, In de duisternis heb ik mijn leger gespreid; (Sheol h7585)
Dacă aștept, mormântul este casa mea; mi-am făcut patul în întuneric; (Sheol h7585)
14 Tot het graf geroepen: Gij zijt mijn vader, Tot de wormen: Gij zijt mijn moeder en zusters!
Am spus putrezirii: Tu ești tatăl meu; viermelui: Tu ești mama mea și sora mea.
15 Waar is mijn hoop, Mijn geluk, wie kan het ontdekken:
Și unde este acum speranța mea? Cât despre speranța mea, cine o va vedea?
