Job 15
1 Elifaz van Teman nam het woord en sprak:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 Antwoordt een wijze met bluf, En blaast hij zich op met oostenwind;
Ar trebui să rostească un om înțelept cunoaștere deșartă și să își umple pântecele cu vântul de est?
3 Verdedigt hij zich met beuzelpraat En met holle frasen?
Ar trebui să apere el cu o vorbire nefolositoare, sau cu vorbiri cu care nu poate face nimic bun?
4 Gij breekt zowaar de godsvrucht af, En verstoort de overpeinzing voor het aanschijn van God.
Da, tu lepezi teama și oprești rugăciunea dinaintea lui Dumnezeu.
5 Daar uw schuldig geweten uw mond onderricht, En gij de taal van bedriegers kiest,
Căci gura ta îți rostește nelegiuirea și alegi limba celor vicleni.
6 Is het uw eigen mond, die u vonnist: niet ik, Zijn het uw eigen lippen, die tegen u getuigen.
Propria ta gură te condamnă și nu eu; da, propriile tale buze aduc mărturie împotriva ta.
7 Zijt gij als eerste der mensen geboren, Nog vóór de heuvelen ter wereld gebracht;
Ești tu primul om ce s-a născut? Sau ai fost făcut înaintea dealurilor?
8 Luistert ge toe in de raad van God, En hebt ge beslag op de Wijsheid gelegd?
Ai auzit tu taina lui Dumnezeu? Și oprești tu înțelepciunea pentru tine?
9 Wat weet gij, wat wij niet weten, Wat begrijpt gij, wat wij niet verstaan?
Ce cunoști tu, ce noi nu cunoaștem? Ce înțelegi tu, ce nu este în noi?
10 Ook onder ons zijn bejaarden en grijsaards, Ouder van dagen nog dan uw vader!
Cu noi sunt deopotrivă cei cărunți și cei foarte bătrâni, mult mai bătrâni decât tatăl tău.
11 Zijn soms voor ú de vertroostingen Gods te gering, Het woord, met zachtheid tot u gesproken?
Sunt mângâierile lui Dumnezeu mici pentru tine? Este vreo taină pentru tine?
12 Hoe sleept uw hartstocht u mee, En hoe rollen uw ogen:
De ce te poartă departe inima ta? Și spre ce clipesc ochii tăi,
13 Dat ge uw wrevel tegen God durft keren, En zulke woorden aan uw mond laat ontglippen!
De îți întorci duhul împotriva lui Dumnezeu și lași astfel de vorbe să iasă din gura ta?
14 Wat is een mens, dat hij rein zou zijn, Rechtschapen, die uit een vrouw is geboren?
Ce este omul ca să fie curat? Și cel născut din femeie, ca să fie drept?
15 Zie, zelfs op zijn Heiligen kan Hij niet bouwen, En de hemel is niet rein in zijn oog;
Iată, el nu își pune încrederea în sfinții săi; da, cerurile nu sunt curate în ochii săi.
16 Hoeveel minder de mens, afschuwelijk, bedorven, Die de ongerechtigheid als water drinkt!
Cu cât mai scârbos și murdar este omul care bea nelegiuirea ca apa?
17 Ik zal het u tonen, luister naar mij; Wat ik gezien heb, u gaan vertellen.
Îți voi arăta, ascultă-mă; și ceea ce am văzut voi vesti.
18 Het is hetzelfde, wat de wijzen verkonden, En wat hun vaderen hun niet hadden verborgen,
Ceea ce înțelepții au istorisit de la părinții lor și nu au ascuns;
19 Aan wie alleen het land was geschonken, En bij wie nog geen vreemde was binnengedrongen
Cărora lor singuri pământul le-a fost dat și niciun străin nu a trecut printre ei.
20 De goddeloze verkeert heel zijn leven in angst, De tyran al de jaren, die voor hem zijn bedongen;
Cel stricat se tăvălește în durere toate zilele sale și numărul anilor este ascuns opresorului.
21 Schrikgeluiden treffen zijn oren, In volle vrede stormt de plunderaar op hem af.
Un zgomot înspăimântător este în urechile lui, în prosperitate distrugătorul va veni peste el.
22 Hij hoopt niet eens, aan de duisternis te ontsnappen, En is bestemd voor het zwaard;
El nu crede că se va reîntoarce din întuneric și este așteptat de sabie.
23 Hij wordt als een aas voor de gieren geworpen, En weet, dat sombere dagen hem wachten.
El rătăcește departe pentru pâine, spunând: Unde este? El știe că ziua întunericului este gata la îndemâna lui.
24 Benauwdheid en angst grijpt hem aan, Als een koning ten aanval gereed:
Necaz și chin îl vor înspăimânta; îl vor învinge ca un împărat gata de bătălie.
25 Want hij heeft zijn hand tegen God opgeheven, Den Almachtige durven trotseren;
Căci își întinde mâna împotriva lui Dumnezeu și se întărește împotriva celui Atotputernic.
26 Is met trotse nek op Hem afgestormd, Met zijn zwaar beslagen rondas!
El aleargă peste el, chiar pe gâtul lui, peste întăriturile groase ale scuturilor lui;
27 Omdat hij zijn gelaat met vet heeft bedekt, En een vetlaag gelegd op zijn lenden:
Deoarece își acoperă fața cu grăsimea lui și face cute de grăsime pe coapsele lui.
28 Daarom vestigt hij zich in verwoeste steden, In onbewoonbare huizen, die tot puin zijn vervallen;
Și locuiește în cetăți pustii și în case pe care nimeni nu le locuiește, care sunt gata să devină mormane [de pietre].
29 Hij blijft niet rijk, En zijn vermogen houdt geen stand;
El nu va fi bogat, nici averea sa nu va rămâne, nici nu va prelungi desăvârșirea ei pe pământ.
30 Zijn schaduw breidt zich niet uit op de grond, En hij ontsnapt de duisternis niet; Het vuur zal zijn loten verschroeien, De wind zijn bloesem verwaaien!
Nu se va depărta de întuneric; flacăra va usca ramurile sale și prin răsuflarea gurii sale se va duce el.
31 Laat hem niet op zijn gestalte vertrouwen, Hij komt bedrogen uit, ze is enkel schijn.
Să nu se încreadă cel înșelat în deșertăciune, fiindcă deșertăciunea va fi recompensa lui.
32 Zijn ranken verdorren vóór de tijd, En zijn twijgen groenen niet meer;
Ea se va împlini înaintea timpului său și ramura lui nu va fi verde.
33 Hij is als de wijnstok, die zijn druiven laat vallen, En als de olijf, die zijn bloesem verliest!
Își va scutura strugurele necopt precum vița și își va lepăda floarea precum măslinul.
34 Ja, de bent der goddelozen is onvruchtbaar, En het vuur verteert de tenten der omkoperij;
Căci adunarea fățarnicilor va fi pustiită și focul va mistui corturile mituirii.
35 Ze gaan zwanger van ellende, en baren onheil, Hun schoot draagt ontgoocheling!
Ei concep ticăloșie și aduc deșertăciune și pântecele lor pregătește înșelăciune.
