Job 13
1 Zie, dit alles heb ik met eigen ogen aanschouwd, Mijn oor heeft het gehoord en verstaan.
Iată, ochiul meu le-a văzut toate acestea, urechea mea a auzit și le-a înțeles.
2 Wat gij weet, weet ik even goed: Ik doe niet onder voor u.
Ce cunoașteți voi, cunosc și eu; nu vă sunt inferior.
3 Daarom wil ik tot den Almachtige spreken, Mijn zaak bepleiten voor God!
Cu siguranță aș vorbi celui Atotputernic și doresc să mă judec cu Dumnezeu.
4 Want gij zijt leugensmeden, En kwakzalvers allemaal!
Dar voi sunteți făuritori de minciuni, toți sunteți doctori de nimic.
5 Als gij er nu maar het zwijgen toe deedt, Rekende men het u als wijsheid aan.
O, de ați tăcea de tot! Aceasta v-ar fi înțelepciunea.
6 Luistert dus liever naar mijn pleit, En geeft acht op het pleidooi mijner lippen.
Auziți acum întâmpinarea mea și dați ascultare la pledoariile buzelor mele.
7 Moogt gij leugens spreken, om God te believen, Ter wille van Hem onwaarheid zeggen;
Veți vorbi stricat pentru Dumnezeu? Și veți vorbi înșelător pentru el?
8 Moogt gij partijdig voor Hem zijn, Wanneer gij voor God denkt te pleiten?
Veți fi părtinitorii lui? Vă veți lupta de partea lui Dumnezeu?
9 Loopt dit goed voor u af, wanneer Hij u in verhoor neemt; Of denkt gij Hem te bedriegen, zoals men mensen bedriegt?
Este bine ca el să vă cerceteze? Sau așa cum un om batjocorește pe altul, îl batjocoriți pe el?
10 Ten zwaarste zal Hij u straffen, Zo gij partijdig zijt in het geniep.
El cu siguranță vă va mustra, dacă părtiniți în ascuns.
11 Zal zijn Majesteit u dan niet ontstellen, Zijn verschrikkingen u niet overvallen?
Nu vă va înfrica măreția lui? Și nu va cădea peste voi groaza lui?
12 Want uw uitspraken zijn spreuken van as, Uw betogen, betogen van leem!
Amintirile voastre sunt ca cenușa, trupurile voastre ca trupuri de lut.
13 Zwijgt derhalve, en laat mij spreken; Laat er van komen wat wil!
Tăceți, lăsați-mă în pace, ca să vorbesc și să vină peste mine ce va veni.
14 Ik pak mijn vlees tussen mijn tanden, En neem mijn leven in mijn hand.
Pentru ce să îmi iau carnea în dinți și să îmi pun viața în mâna mea?
15 Wil Hij me doden, ik wacht Hem af; Maar ik verdedig mijn wandel voor Hem!
Chiar dacă m-ar ucide, totuși mă voi încrede în el; dar îmi voi apăra căile înaintea lui.
16 Dit zal reeds een triomf voor mij zijn; Want de boze durft niet eens voor zijn aanschijn treden!
El de asemenea va fi salvarea mea, căci un fățarnic nu va veni înaintea lui.
17 Luistert dus goed naar mijn woord, Leent het oor aan mijn rede.
Cu urechile voastre, ascultați cu atenție cuvântul meu și vorbirea mea.
18 Zie, ik heb mijn pleit gereed, Ik ben mij bewust van mijn recht!
Priviți acum, mi-am rânduit cauza; știu că voi fi declarat drept.
19 Wie brengt er iets tegen mij in? Ik zou aanstonds zwijgen en sterven.
Cine este cel ce se va certa cu mine? Pentru că acum, dacă îmi țin limba, îmi voi da duhul.
20 Twee dingen moet Gij mij echter besparen, Dan verschuil ik mij niet voor uw aanschijn:
Numai două lucruri nu îmi face; atunci nu mă voi ascunde de tine.
21 Neem uw hand van mij weg, En verbijster mij niet door uw verschrikking.
Retrage-ți mâna de la mine și să nu mă înspăimânte groaza ta.
22 Daag mij dus uit, en ik zal antwoorden; Of laat mij spreken, en antwoord Gij:
Atunci cheamă și voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc iar tu răspunde-mi.
23 Hoeveel fouten en zonden heb ik bedreven, Noem mij mijn misdaden en zonden op!
Cât de multe sunt nelegiuirile și păcatele mele? Fă-mă să cunosc fărădelegea mea și păcatul meu.
24 Waarom verbergt Gij uw aanschijn, En beschouwt Gij mij als uw vijand?
Pentru ce îți ascunzi fața și mă socotești ca dușmanul tău?
25 Wilt gij een weggewaaid blad nog verschrikken, Een verdorde halm nog vervolgen:
Vei zdrobi o frunză purtată încoace și încolo? Și vei urmări tu miriștea uscată?
26 Dat Gij zo’n bitter lot mij bestemt, En de fouten wreekt van mijn jeugd;
Căci tu scrii lucruri amare împotriva mea și mă faci să moștenesc nelegiuirile tinereții mele.
27 Mijn voeten steekt in een blok, al mijn gangen bewaakt, En mijn voetzolen bespiedt?
De asemenea îmi pui picioarele în butuci și privești îndeaproape la toate cărările mele; tu pui o urmă pe călcâiele picioarelor mele.
Și el, ca un lucru putred, se mistuie, ca o haină mâncată de molii.
