Job 11
1 Daarop nam Sofar van Naäma het woord, en sprak:
Atunci a răspuns Țofar naamatitul și a zis:
2 Zo’n praatvaar zou onbeantwoord blijven, Zo’n held met de lippen in het gelijk gesteld;
Nu ar trebui să se răspundă mulțimii de cuvinte? Și ar trebui să fie declarat drept un om plin de vorbire?
3 Uw zwetsen zou anderen tot zwijgen brengen, Uw onzinnig gebrabbel door niemand worden beschaamd?
Ar trebui minciunile tale să facă pe oameni să tacă? Și când tu batjocorești, nu te va face niciun om de rușine?
4 Gij zegt tot God: Mijn wandel is rein, Ik ben onberispelijk in uw oog!
Pentru că ai spus: Doctrina mea este pură și eu sunt curat în ochii tăi.
5 Wilde God maar eens spreken, Zijn lippen tegen u openen,
Dar de ar vorbi Dumnezeu și și-ar deschide buzele împotriva ta;
6 U de geheimen der Wijsheid ontvouwen, Die zo moeilijk zijn te verstaan: Dan zoudt ge erkennen, dat God van u eist, Wat uw misdaad verdient.
Și de ți-ar arăta tainele înțelepciunii, că ele sunt dublul a ceea ce este! Să știi de aceea că Dumnezeu îți cere mai puțin decât merită nelegiuirea ta.
7 Zoudt ge de diepten Gods kunnen peilen, De alwetendheid van den Almachtige doorgronden?
Poți tu prin cercetare să găsești pe Dumnezeu? Poți afla până la desăvârșire pe cel Atotputernic?
8 Zij is hoger nog dan de hemelen: Wat kunt ge beginnen; Dieper nog dan de onderwereld: Wat kunt ge begrijpen; (Sheol h7585)
Este la fel de înaltă ca cerul; ce poți tu face? Mai adâncă decât iadul; ce poți tu cunoaște? (Sheol h7585)
9 Haar meetsnoer is langer dan de aarde, En breder nog dan de zee!
Măsura ei este mai lungă decât pământul și mai largă decât marea.
10 Als hij iets laat passeren, het verborgen houdt, Of het ruchtbaar maakt: wie zal Hem weerhouden?
Dacă el retează și închide, sau adună, atunci cine îl poate împiedica?
11 Want Hij doorschouwt de bedriegelijke mensen; Hij kent het kwaad, het ontgaat Hem niet!
Pentru că el cunoaște oamenii deșerți și vede stricăciunea; nu va lua el aminte la ea?
12 Maar een leeghoofd zal dit eerst begrijpen, Als het jong van een ezel een mensenkind wordt!
Căci omul deșert ar fi înțelept, deși omul se naște ca mânzul unei măgărițe sălbatice.
13 Maar wanneer gij er acht op wilt slaan, En tot Hem uw handen verheft,
Dacă îți pregătești inima și îți întinzi mâinile spre el,
14 De misdaad uit uw hand verwijdert, En in uw tenten geen onrecht laat wonen:
Dacă este nelegiuire în mâna ta, pune-o departe și să nu locuiască stricăciunea în corturile tale.
15 Dan heft ge smetteloos het hoofd omhoog, Dan staat ge vast, en behoeft niet te vrezen.
Fiindcă atunci îți vei ridica fața fără pată; da, vei fi neclintit și nu te vei teme;
16 Ja, dan zult ge de ellende vergeten, Er aan denken als aan water, dat voorbij is gestroomd;
Deoarece îți vei uita nefericirea și ți-o vei aminti ca ape care trec;
17 Dan rijst uw leven klaarder nog dan de middag, En uw duisternis zal als de morgen zijn;
Și vârsta ta va fi mai senină ca miezul zilei; vei străluci, vei fi ca dimineața.
18 Dan zult ge vertrouwen, Want er is weer hoop! Dan gaat ge weer slapen onder veilige hoede,
Și vei fi în siguranță, pentru că este speranță; da, vei săpa împrejurul tău și te vei odihni în siguranță.
19 Dan legt ge u neer, en schrikt niemand u op; Dan dingen velen naar uw gunst,
De asemenea te vei culca și nimeni nu te va înspăimânta; da, mulți te vor implora.
20 Terwijl de ogen der bozen versmachten: Want die blijven van iedere toevlucht verstoken, Hun enige hoop is hun laatste zucht!
Dar ochii celor stricați se vor sfârși și nu vor scăpa și speranța lor va fi darea duhului.
