Jesaja 24
1 Zie, Jahweh ontvolkt En vernielt de aarde; Hij keert haar onderstboven, Verstrooit haar bewoners!
Iată, Domnul goleşte pământul şi îl risipeşte şi îl răstoarnă şi împrăştie departe pe locuitorii acestuia.
2 Het zal den priester vergaan als het volk, Den slaaf als zijn meester, Slavin als gebiedster, Verkoper als koper, Borger als lener, Schuldeiser als schuldenaar.
Şi va fi, precum poporului, aşa şi preotului; precum servitorului, aşa şi stăpânului său; precum servitoarei, aşa şi stăpânei ei; precum cumpărătorului, aşa şi vânzătorului; precum creditorului, aşa şi debitorului; precum celui ce ia camătă, aşa şi celui ce îi dă cu camătă.
3 Ja, de aarde wordt geheel ontvolkt, En schoongebezemd heel en al; Want Jahweh heeft het gezegd, Dit woord gesproken.
Ţara va fi golită de tot şi prădată în întregime, căci DOMNUL a vorbit acest cuvânt.
4 De aarde treurt en verkwijnt, De wereld verwelkt en versmacht, De hemel vergaat met de aarde.
Pământul jeleşte şi se veştejeşte, lumea tânjeşte şi se veştejeşte, trufaşii pământului tânjesc.
5 Want de aarde is onder haar bewoners bezoedeld: Ze hebben de wet overtreden, de geboden verkracht, Verbroken het eeuwig verbond.
Pământul este de asemenea întinat sub locuitorii acestuia, fiindcă au încălcat legile, au schimbat rânduiala, au rupt legământul veşnic.
6 Daarom verslindt de vervloeking de aarde, En moeten haar bewoners het boeten; De bewoners der aarde worden verteerd, Weinig mensen blijven er over.
De aceea blestemul a mâncat pământul şi cei ce locuiesc pe el sunt pustiiţi; de aceea locuitorii pământului sunt arşi şi puţini oameni rămaşi.
7 De wijntros kwijnt, de wingerd versmacht, Wat dartel is, zucht;
Vinul nou jeleşte, via tânjeşte, toţi cei cu inimă veselă oftează.
8 Het gejubel der pauken verstomt, Weg is het vrolijk gejoel, het juichen der citers;
Bucuria tamburinelor încetează, zgomotul celor care se bucură se sfârşeşte, bucuria harpei încetează.
9 Men drinkt geen wijn meer bij gezang, De drank smaakt bitter aan den drinker.
Ei nu vor bea vin cu o cântare; băutura tare va fi amară celor ce o beau.
10 De steden liggen in puin en verlaten, Alle huizen gesloten, versperd;
Cetatea pustiirii este zdrobită; fiecare casă este închisă, încât nimeni să nu intre.
11 In de straten gejammer om wijn, Weg alle vreugd en blijdschap op aarde!
Se strigă pe străzi pentru vin; toată bucuria este întunecată, veselia ţării s-a dus.
12 In de steden zijn enkel puinhopen over, De poorten liggen vertrapt en verbrijzeld.
În cetate a rămas pustiire şi poarta este lovită cu distrugere.
13 Ja, zó zal het wezen op aarde Te midden der volken: Als na het afslaan van de olijven, Als bij ‘t nalezen op het eind van de oogst!
Când va fi astfel în mijlocul ţării printre oameni, va fi ca scuturarea unui măslin [şi] precum strugurii culeşi după ce recoltarea este gata.
14 Dan zal men jubelen, En de grootheid van Jahweh bezingen! Men juicht in het westen,
Îşi vor înălţa vocea, vor cânta pentru maiestatea DOMNULUI, vor striga tare dinspre mare.
15 Tot aan de grens van het oosten: Brengt eer aan Jahweh Op de kusten der zee, Aan de Naam van Jahweh, Israëls God!
De aceea glorificaţi pe DOMNUL în focuri, numele DOMNULUI Dumnezeul lui Israel în insulele mării.
16 En van het einde der aarde horen wij zingen: Glorie den vrome! Maar er wordt ook geroepen: Ik ben verloren, Wee mij, verloren! De afvalligen vallen, De verraders storten verraderlijk neer.
Din partea cea mai îndepărtată a pământului noi am auzit cântece, glorie celui drept. Dar eu am spus: Slăbiciunea mea, slăbiciunea mea, vai mie! Cei perfizi s-au purtat perfid; da, cei perfizi s-au purtat foarte perfid.
17 Verschrikking, kuilen en strikken Voor u, bewoners der aarde.
Frica şi groapa şi cursa sunt asupra ta, locuitor al pământului.
18 Wie de verschrikking ontvlucht, Hij valt in de kuil; Wie de kuil nog ontsnapt, Wordt in de strikken gevangen! Ja, de sluizen des hemels Staan boven al open. De fundamenten der aarde worden geschokt;
Şi se va întâmpla, că cel ce fuge de zgomotul fricii va cădea în groapă; şi cel ce iese din mijlocul gropii va fi prins în cursă, căci ferestrele de sus sunt deschise şi fundaţiile pământului se clatină.
19 De aarde gaat splijten en bersten, Versplintert en scheurt, Wankelt en tuimelt,
Pământul este zdrobit de tot, pământul este dizolvat în întregime, pământul este mişcat peste măsură.
20 Waggelt als een beschonkene, Sliert heen en weer als een hangmat. Haar misdaden drukken haar neer, Ze valt, en staat niet meer op.
Pământul se va clătina încoace şi încolo ca un beţiv şi va fi îndepărtat ca o colibă; şi fărădelegea acestuia va fi grea asupra lui; şi va cădea şi nu se va mai ridica.
21 Op die dag zal Jahweh bestraffen Het hemels heir in de lucht, Met de vorsten der wereld op aarde.
Şi se va întâmpla, în acea zi, că DOMNUL va pedepsi oştirea celor înalţi din înalt şi pe împăraţii pământului peste pământ.
22 Ze worden gebonden, gesperd in een kuil, In een kerker gevangen, Voor lange tijden gestraft!
Şi vor fi adunaţi precum prizonierii sunt adunaţi în groapă şi vor fi închişi în închisoare şi după multe zile vor fi cercetaţi.
23 De maan zal blozen, de zon zich schamen, Want Jahweh der heirscharen zal heersen als Koning Op de berg Sion, in Jerusalem; En voor zijn oudsten zal zijn heerlijkheid stralen!
Atunci luna va fi încurcată şi soarele ruşinat, când DOMNUL oştirilor va domni în muntele Sion şi în Ierusalim şi glorios înaintea bătrânilor lui.
