Salme 139
1 (Til Sangmesteren. Af David. En Salme.) HERRE, du ransager mig og kender mig!
Mai marelui muzician, un psalm al lui David. DOAMNE, tu m-ai cercetat și m-ai cunoscut.
2 Du ved, når jeg står op, du fatter min Tanke i Frastand,
Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul.
3 du har Rede på, hvor jeg går eller ligger, og alle mine Veje kender du grant.
Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele.
4 Thi før Ordet er til på min Tunge, se, da ved du det, HERRE, til fulde.
Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar, iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime.
5 Bagfra og forfra omslutter du mig, du lægger din Hånd på mig.
Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine.
6 At fatte det er mig for underfuldt, for højt, jeg evner det ikke!
O astfel de cunoaștere este prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea.
7 Hvorhen skal jeg gå for din Ånd, og hvor skal jeg fly for dit Åsyn?
Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta?
Dacă mă urc în cer, tu ești acolo; dacă îmi fac patul în iad, iată, tu ești acolo. (Sheol h7585)
9 tager jeg Morgenrødens Vinger, fæster jeg Bo, hvor Havet ender,
Dacă iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării,
10 da vil din Hånd også lede mig der, din højre holde mig fast!
Chiar și acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține.
11 Og siger jeg: "Mørket skal skjule mig, Lyset blive Nat omkring mig!"
Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu.
12 så er Mørket ej mørkt for dig, og Natten er klar som Dagen, Mørket er som Lyset.
Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina sunt amândouă la fel pentru tine.
13 Thi du har dannet mine Nyrer, vævet mig i Moders Liv.
Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele.
14 Jeg vil takke dig, fordi jeg er underfuldt skabt; underfulde er dine Gerninger, det kender min Sjæl til fulde.
Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător și admirabil; minunate sunt lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine.
15 Mine Ben var ikke skjult for dig, da jeg blev skabt i Løndom, virket i Jordens Dyb;
Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie și țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului.
16 som Foster så dine Øjne mig, i din Bog var de alle skrevet, Dagene var bestemt, før en eneste af dem var kommet.
Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate membrele mele, care continuu au fost modelate, când încă niciunul dintre ele nu era.
17 Hvor kostelige er dine Tanker mig, Gud, hvor stor er dog deres Sum!
Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!
18 Tæller jeg dem, er de flere end Sandet, jeg vågner - og end er jeg hos dig.
Dacă le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine.
19 Vilde du dog dræbe de gudløse, Gud, måtte Blodets Mænd vige fra mig,
Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși.
20 de, som taler om dig på Skrømt og sværger falsk ved dit Navn.
Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta și dușmanii tăi iau numele tău în deșert.
21 Jeg hader jo dem, der hader dig, HERRE, og væmmes ved dem, der står dig imod;
Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta?
22 med fuldt Had bader jeg dem, de er også mine Fjender.
Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei.
23 Ransag mig, Gud, og kend mit Hjerte, prøv mig og kend mine Tanker!
Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile;
24 Se, om jeg er på Smertens Vej, og led mig på Evigheds Vej!
Și vezi dacă este vreo cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.
