Salme 109

1 (Til Sangmesteren. Af David. En Salme.) Du min Lovsangs Gud, vær ej tavs!

Mai marelui muzician, un psalm al lui David. Nu tăcea, Dumnezeul laudei mele,

2 Thi en gudløs, svigefuld Mund har de åbnet imod mig, taler mig til med Løgntunge,

Pentru că gura celui stricat și gura celui înșelător sunt deschise împotriva mea, au vorbit împotriva mea cu o limbă mincinoasă.

3 med hadske Ord omringer de mig og strider imod mig uden Grund;

M-au încercuit de asemenea cu vorbe de ură și au luptat împotriva mea fără motiv.

4 til Løn for min Kærlighed er de mig fjendske, skønt jeg er idel Bøn;

Pentru dragostea mea sunt ei potrivnicii mei, dar eu mă dedic rugăciunii.

5 de gør mig ondt for godt, gengælder min Kærlighed med Had.

Și mi-au răsplătit cu rău pentru bine și ură pentru dragostea mea.

6 Straf ham for hans Gudløshed, lad en Anklager stå ved hans højre,

Pune peste el un om stricat și să stea în picioare Satan la dreapta lui.

7 lad ham gå dømt fra Retten, hans Bøn blive regnet for Synd;

Când va fi judecat, să fie condamnat și rugăciunea lui să devină păcat.

8 hans Livsdage blive kun få, hans Embede tage en anden;

Zilele lui să fie puține; și un altul să îi ia serviciul.

9 hans Børn blive faderløse, hans Hustru vorde Enke;

Copiii lui să fie fără tată și soția lui văduvă.

10 hans Børn flakke om og tigge, drives bort fra et øde Hjem;

Copiii lui să fie continuu vagabonzi și să cerșească, să își caute de asemenea pâinea departe de locurile lor pustiite.

11 Ågerkarlen rage efter alt, hvad han har, og fremmede rane hans Gods;

Jecmănitorul să apuce tot ce are el; și lasă străinii să prade munca lui.

12 ingen være langmodig imod ham, ingen ynke hans faderløse;

Să nu fie acolo niciunul să întindă mila spre el, nici să nu fie cineva să arate favoare pentru copiii lui fără tată.

13 hans Afkom gå til Grunde, hans Navn slettes ud i næste Slægt:

Posteritatea lui să fie stârpită; și în generația următoare numele lor să fie șters.

14 lad hans Fædres Skyld ihukommes hos HERREN, lad ikke hans Moders Synd slettes ud,

Nelegiuirea părinților lui să fie amintită înaintea DOMNULUI; și să nu se șteargă păcatul mamei sale.

15 altid være de, HERREN for Øje; hans Minde vorde udryddet af Jorden,

Să fie înaintea DOMNULUI continuu, ca să stârpească amintirea lor de pe pământ.

16 fordi det ej faldt ham ind at vise sig god, men han forfulgte den arme og fattige og den, hvis Hjerte var knust til Døde;

Pentru că nu și-a amintit să arate milă, ci a persecutat pe sărac și pe nevoiaș, ca să ucidă pe cel cu inima frântă.

17 han elsked Forbandelse, så lad den nå ham; Velsignelse yndede han ikke, den blive ham fjern!

Cum a iubit el blestemarea, astfel să vină aceasta la el; cum nu și-a găsit plăcere în binecuvântare, astfel să se depărteze aceasta de el.

18 Han tage Forbandelse på som en Klædning, den komme som Vand i hans Bug, som Olie ind i hans Ben;

Cum s-a îmbrăcat cu blestemare precum cu haina lui, astfel să vină aceasta în adâncurile lui ca apa, și în oasele lui ca untdelemnul.

19 den blive en Dragt, han tager på, et Bælte, han altid bærer!

Să îi fie ca o haină care îl acoperă și ca un brâu cu care este încins continuu.

20 Det være mine Modstanderes Løn fra HERREN, dem, der taler ondt mod min Sjæl.

Să fie aceasta răsplata potrivnicilor mei de la DOMNUL și a celor ce vorbesc rău împotriva sufletului meu.

21 Men du, o HERRE, min Herre, gør med mig efter din Godhed og Nåde, frels mig for dit Navns Skyld!

Dar tu, DUMNEZEULE Domnul, lucrează pentru mine datorită numelui tău, pentru că mila ta este bună, salvează-mă.

22 Thi jeg er arm og fattig, mit Hjerte vånder sig i mig;

Căci eu sunt sărac și nevoiaș, și inima mea este rănită înăuntrul meu.

23 som Skyggen, der hælder, svinder jeg bort, som Græshopper rystes jeg ud;

Am trecut ca umbra când aceasta se lungește, sunt aruncat în sus și în jos ca lăcusta.

24 af Faste vakler mine Knæ, mit Kød skrumper ind uden Salve;

Genunchii mei se clatină de postire și carnea mea hămesește de grăsime.

25 til Spot for dem er jeg blevet, de ryster på Hovedet, når de

Am devenit de asemenea ocară pentru ei, când s-au uitat la mine și-au clătinat capetele.

26 Hjælp mig, HERRE min Gud, frels mig efter din Miskundhed,

Ajută-mă, DOAMNE Dumnezeul meu, salvează-mă conform milei tale,

27 så de sander, det var din Hånd, dig, HERRE, som gjorde det!

Ca ei să știe că aceasta este mâna ta; că tu, DOAMNE, ai făcut aceasta.

28 Lad dem forbande, du vil velsigne, mine uvenner vorde til Skamme, din Tjener glæde sig;

Lasă-i să blesteme, dar tu binecuvântează; când ei se ridică, să fie rușinați; dar servitorul tău să se bucure.

29 lad mine Fjender klædes i Skændsel, iføres Skam som en Kappe!

Potrivnicii mei să se îmbrace cu rușine și să se acopere cu propria lor confuzie, precum cu o manta.

30 Med min Mund vil jeg højlig takke HERREN, prise ham midt i Mængden;

Voi lăuda foarte mult pe DOMNUL cu gura mea; da, îl voi lăuda în mijlocul mulțimii.

31 thi han står ved den fattiges højre at fri ham fra dem, der dømmer hans Sjæl.

Pentru că va sta în picioare la dreapta celui sărac, pentru a-l salva de cei ce îi condamnă sufletul.