Job 7
1 Har Mennesket på Jord ej Krigerkår? Som en Daglejers er hans Dage.
Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
2 Som Trællen, der higer efter Skygge som Daglejeren, der venter på Løn,
Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
3 så fik jeg Skuffelses Måneder i Arv kvalfulde Nætter til Del.
Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
4 Når jeg lægger mig, siger jeg: "Hvornår er det Dag, af jeg kan stå op?" og når jeg står op: "Hvornår er det Kvæld?" Jeg mættes af Uro, til Dagen gryr.
Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
5 Mit Legeme er klædt med Orme og Skorpe, min Hud skrumper ind og væsker.
Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
6 Raskere end Skyttelen flyver mine Dage, de svinder bort uden Håb.
Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
7 Kom i Hu, at mit Liv er et Pust, ej mer får mit Øje Lykke at skue!
Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
8 Vennens Øje skal ikke se mig, dit Øje søger mig - jeg er ikke mere.
Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
10 han vender ej atter hjem til sit Hus, hans Sted får ham aldrig at se igen.
Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
11 Så vil jeg da ej lægge Bånd på min Mund, men tale i Åndens Kvide, sukke i bitter Sjælenød.
De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
12 Er jeg et Hav, eller er jeg en Drage, siden du sætter Vagt ved mig?
Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
13 Når jeg tænker, mit Leje skal lindre mig, Sengen lette mit Suk,
Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
14 da ængster du mig med Drømme, skræmmer mig op ved Syner,
Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
15 så min Sjæl vil hellere kvæles. hellere dø end lide.
Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
16 Nu nok! Jeg lever ej evigt, slip mig, mit Liv er et Pust!
Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
17 Hvad er et Menneske, at du regner ham og lægger Mærke til ham,
Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
18 hjemsøger ham hver Morgen, ransager ham hvert Øjeblik?
Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
19 Når vender du dog dit Øje fra mig, slipper mig, til jeg har sunket mit Spyt?
Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
20 Har jeg syndet, hvad skader det dig, du, som er Menneskets Vogter? Hvi gjorde du mig til Skive, hvorfor blev jeg dig til Byrde?
Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
21 Hvorfor tilgiver du ikke min Synd og lader min Brøde uænset? Snart ligger jeg jo under Mulde, du søger mig - og jeg er ikke mere!
Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
