Job 30

1 Nu derimod ler de ad mig, Folk, der er yngre end jeg, hvis Fædre jeg fandt for ringe at sætte iblandt mine Hyrdehunde.

Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.

2 Og hvad skulde jeg med deres Hænders Kraft? Deres Ungdomskraft har de mistet,

Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?

3 tørrede hen af Trang og Sult. De afgnaver Ørk og Ødemark

Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.

4 og plukker Melde ved Krattet, Gyvelrødder er deres Brød.

Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.

5 Fra Samfundet drives de bort, som ad Tyve råbes der efter dem.

Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);

6 De bor i Kløfter, fulde af Rædsler, i Jordens og Klippernes Huler.

Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.

7 De brøler imellem Buske, i Tornekrat kommer de sammen,

Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.

8 en dum og navnløs Æt, de joges med Hug af Lande.

Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.

9 Men nu er jeg Hånsang for dem, jeg er dem et Samtaleemne;

Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.

10 de afskyr mig, holder sig fra mig, nægter sig ikke af spytte ad mig.

Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.

11 Thi han løste min Buestreng, ydmyged mig, og foran mig kasted de Tøjlerne af.

Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.

12 Til højre rejser sig Ynglen, Fødderne slår de fra mig, bygger sig Ulykkesveje imod mig

Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.

13 min Sti har de opbrudt, de hjælper med til mit Fald, og ingen hindrer dem i det;

Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.

14 de kommer som gennem et gabende Murbrud, vælter sig frem under Ruiner,

Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.

15 Rædsler har vendt sig imod mig; min Værdighed joges bort som af Storm, min Lykke svandt som en Sky.

Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.

16 Min Sjæl opløser sig i mig; Elendigheds Dage har ramt mig:

Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.

17 Natten borer i mine Knogler, aldrig blunder de nagende Smerter.

Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.

18 Med vældig Kraft vanskabes mit Kød, det hænger om mig, som var det min Kjortel.

Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.

19 Han kasted mig ud i Dynd, jeg er blevet som Støv og Aske.

El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.

20 Jeg skriger til dig, du svarer mig ikke, du står der og ænser mig ikke;

Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.

21 grum er du blevet imod mig, forfølger mig med din vældige Hånd.

Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.

22 Du løfter og vejrer mig hen i Stormen, og dens Brusen gennemryster mig;

Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.

23 thi jeg ved, du fører mig hjem til Døden, til det Hus, hvor alt levende samles.

Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.

24 Dog, mon den druknende ej rækker Hånden ud og råber om Hjælp, når han går under?

Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.

25 Mon ikke jeg græder over den, som havde det hårdt, sørgede ikke min Sjæl for den fattiges Skyld?

Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?

26 Jeg biede på Lykke, men Ulykke kom, jeg håbed på Lys, men Mørke kom;

Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.

27 ustandseligt koger det i mig, Elendigheds Dage traf mig;

Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.

28 trøstesløs går jeg i Sorg, i Forsamlingen rejser jeg mig og råber;

Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.

29 Sjakalernes Broder blev jeg, Strudsenes Fælle.

Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.

30 Min Hud er sort, falder af, mine Knogler brænder af Hede;

Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.

31 min Citer er blevet til Sorg, min Fløjte til hulkende Gråd!

Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.