Salme 74
1 En Maskil af Asaf. Hvorfor har du, Gud, stødt os bort for evigt, hvi ryger din Vrede mod Hjorden, du røgter?
Maschil al lui Asaf. Dumnezeule, de ce ne-ai lepădat pentru totdeauna? De ce fumegă mânia ta împotriva oilor pășunii tale?
2 Kom din Menighed i Hu, som du fordum vandt dig, — du udløste den til din Ejendoms Stamme — Zions Bjerg, hvor du har din Bolig.
Amintește-ți de adunarea ta, pe care ai cumpărat-o din vechime; toiagul moștenirii tale, pe care l-ai răscumpărat; acest munte Sion, în care ai locuit.
3 Løft dine Fjed til de evige Tomter: Fjenden lagde alt i Helligdommen øde.
Ridică-ți picioarele spre pustiirile eterne, spre tot ce dușmanul a lucrat cu răutate în sanctuar.
4 Dine Fjender brøled i dit Samlingshus, satte deres Tegn som Tegn deri.
Dușmanii tăi răcnesc în mijlocul adunărilor tale; și-au ridicat însemnele ca semne.
5 Det saa ud, som naar man løfter Økser i Skovens Tykning.
Un bărbat a fost faimos după cum a ridicat topoare peste copacii groși.
6 Og alt det udskaarne Træværk der! De hugged det sønder med Økse og Hammer.
Dar acum ei zdrobesc lucrarea lui sculptată dintr-o dată, cu topoare și ciocane.
7 Paa din Helligdom satte de Ild, de skændede og nedrev dit Navns Bolig.
Au aruncat foc în sanctuarul tău, au spurcat, dărâmând la pământ locuința numelui tău.
8 De tænkte: »Til Hobe udrydder vi dem!« De brændte alle Guds Samlingshuse i Landet.
Au spus în inimile lor: Să îi nimicim pe toți! Ei au ars toate sinagogile lui Dumnezeu din țară.
9 Vore Tegn, dem ser vi ikke, Profeter findes ej mer; hvor længe, ved ingen af os.
Noi nu vedem semnele noastre, nu mai este niciun profet; nici nu este printre noi vreunul care știe până când.
10 Hvor længe, o Gud, skal vor Modstander smæde, Fjenden blive ved at haane dit Navn?
Cât timp, Dumnezeule, va ocărî potrivnicul? Va blasfemia dușmanul numele tău pentru totdeauna?
11 Hvorfor holder du din Haand tilbage og skjuler din højre i Kappens Fold?
De ce îți retragi mâna, mâna ta dreaptă? Scoate-o din sânul tău.
12 Vor Konge fra fordums Tid er dog Gud, som udførte Frelsens Værk i Landet.
Căci Dumnezeu este Împăratul meu din vechime, lucrând salvare în mijlocul pământului.
13 Du kløvede Havet med Vælde, knuste paa Vandet Dragernes Hoved;
Ai despărțit marea prin tăria ta, ai zdrobit capetele dragonilor în ape.
14 du søndrede Hovederne paa Livjatan og gav dem som Æde til Ørkenens Dyr;
Ai zdrobit în bucăți capetele leviatanului și l-ai dat să fie mâncare oamenilor ce locuiesc în pustie.
15 Kilde og Bæk lod du vælde frem, du udtørred stedseflydende Strømme;
Ai despicat fântâna și potopul; ai secat râuri puternice.
16 din er Dagen, og din er Natten, du grundlagde Lys og Sol,
Ziua este a ta, noaptea de asemenea este a ta; ai pregătit lumina și soarele.
17 du fastsatte alle Grænser paa Jord, du frembragte Sommer og Vinter.
Ai așezat toate granițele pământului, ai făcut vară și iarnă.
18 Kom i Hu, o HERRE, at Fjenden har haanet, et Folk af Daarer har spottet dit Navn!
Amintește-ți că dușmanul a ocărât, DOAMNE, și că poporul prost a blasfemiat numele tău.
19 Giv ikke Vilddyret din Turteldues Sjæl, glem ikke for evigt dine armes Liv;
Nu da sufletul turturelei tale mulțimii celor stricați, nu uita adunarea săracilor tăi pentru totdeauna.
20 se hen til Pagten, thi fyldte er Landets mørke Steder med Voldsfærds Boliger.
Respectă legământul, căci locurile întunecate ale pământului sunt pline de locuințele cruzimii.
21 Lad ej den fortrykte gaa bort med Skam, lad de arme og fattige prise dit Navn!
Nu lăsa pe cel oprimat să se întoarcă rușinat; cel sărac și nevoiaș să laude numele tău.
22 Gud, gør dig rede, før din Sag, kom i Hu, hvor du stadig smædes af Daarer,
Ridică-te, Dumnezeule, pledează în cauza ta; amintește-ți cum omul nebun te ocărăște zilnic.
23 lad ej dine Avindsmænds Røst uænset! Ustandseligt lyder dine Fjenders Larm!
Nu uita vocea dușmanilor tăi, tumultul acelora ce se ridică împotriva ta crește continuu.
