Salme 22

1 Til Sangmesteren. Efter »Morgenrødens Hind«. En Salme af David.

Mai marelui muzician, „Căprioara Dimineții,” un psalm al lui David. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? De ce ești așa departe de a mă ajuta și de cuvintele răcnetului meu?

2 Min Gud, min Gud, hvorfor har du forladt mig? Mit Skrig til Trods er Frelsen mig fjern.

Dumnezeul meu! Strig ziua, dar nu asculți; și noaptea, și nu tac.

3 Min Gud, jeg raaber om Dagen, du svarer ikke, om Natten, men finder ej Hvile.

Dar tu ești sfânt, tu, care locuiești în laudele lui Israel.

4 Og dog er du den hellige, som troner paa Israels Lovsange.

Părinții noștri s-au încrezut în tine; s-au încrezut și i-ai scăpat.

5 Paa dig forlod vore Fædre sig, forlod sig, og du friede dem;

Au strigat către tine și au fost eliberați, s-au încrezut în tine și nu au fost făcuți de rușine.

6 de raabte til dig og frelstes, forlod sig paa dig og blev ikke til Skamme.

Dar eu sunt vierme și nu om; de ocara oamenilor și disprețuit de popor.

7 Men jeg er en Orm og ikke en Mand, til Spot for Mennesker, Folk til Spe;

Toți cei ce mă văd râd de mine în batjocură, își țuguie buza, clatină din cap, spunând:

8 alle, der ser mig, haaner mig, vrænger Mund og ryster paa Hovedet:

S-a încrezut în DOMNUL că îl va scăpa; să îl scape, văzând că a găsit plăcere în el.

9 »Han har væltet sin Sag paa HERREN; han fri ham og frelse ham, han har jo Velbehag i ham.«

Dar tu ești cel ce m-ai scos din pântece, m-ai făcut să sper când eram pe sânii mamei mele.

10 Ja, du drog mig af Moders Liv, lod mig hvile trygt ved min Moders Bryst;

Din pântece am fost aruncat asupra ta, tu ești Dumnezeul meu din pântecele mamei mele.

11 paa dig blev jeg kastet fra Moders Skød, fra Moders Liv var du min Gud.

Nu sta departe de mine, fiindcă tulburarea este aproape, pentru că nu este nimeni să ajute.

12 Vær mig ikke fjern, thi Trængslen er nær, og ingen er der, som hjælper!

Mulți tauri m-au încercuit; tauri puternici din Basan m-au înconjurat.

13 Stærke Tyre staar omkring mig, Basans vældige omringer mig,

Și-au deschis gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește.

14 spiler Gabet op imod mig som rovgridske, brølende Løver.

Sunt turnat ca apa și toate oasele mele sunt scrântite, inima mea este ca ceara, este topită în mijlocul adâncurilor mele.

15 Jeg er som Vand, der er udgydt, alle mine Knogler skilles, mit Hjerte er blevet som Voks, det smelter i Livet paa mig;

Puterea mea este uscată ca un ciob și limba mi se lipește de fălcile mele și m-ai adus în țărâna morții.

16 min Gane er tør som et Potteskaar, til Gummerne klæber min Tunge, du lægger mig ned i Dødens Støv.

Căci câini m-au încercuit; adunarea celor stricați m-a încercuit, mi-au străpuns mâinile și picioarele.

17 Thi Hunde staar omkring mig, onde i Flok omringer mig, de har gennemboret mine Hænder og Fødder,

Pot număra toate oasele mele, ei mă privesc și se holbează la mine.

18 jeg kan tælle alle mine Ben; med Skadefryd ser de paa mig.

Își împart hainele mele între ei și aruncă sorți pe cămașa mea.

19 Mine Klæder deler de mellem sig, om Kjortelen kaster de Lod.

Dar nu te depărta de mine DOAMNE, puterea mea, grăbește-te să mă ajuți.

20 Men du, o HERRE, vær ikke fjern, min Redning, il mig til Hjælp!

Scapă-mi sufletul de sabie, pe preaiubitul meu din puterea câinelui.

21 Udfri min Sjæl fra Sværdet, min eneste af Hundes Vold!

Salvează-mă din gura leului, fiindcă m-ai auzit din coarnele unicornilor.

22 Frels mig fra Løvens Gab, fra Vildoksens Horn! Du har bønhørt mig.

Voi vesti numele tău fraților mei, te voi lăuda în mijlocul adunării.

23 Dit Navn vil jeg kundgøre for mine Brødre, prise dig midt i Forsamlingen:

Lăudați-l, voi care vă temeți de DOMNUL; glorificați-l, voi toată sămânța lui Iacob și temeți-vă de el, voi toată sămânța lui Israel.

24 »I, som frygter HERREN, pris ham, ær ham; al Jakobs Æt, bæv for ham, al Israels Æt!

Fiindcă el nu a disprețuit, nici nu a detestat nenorocirea celui nenorocit, nici nu și-a ascuns fața de el, ci când a strigat către el, a ascultat.

25 Thi han foragtede ikke, forsmaaede ikke den armes Raab, skjulte ikke sit Aasyn for ham, men hørte, da han raabte til ham!«

În marea adunare lauda mea va fi despre tine, voi împlini promisiunile mele în fața celor ce se tem de el.

26 Jeg vil synge din Pris i en stor Forsamling, indfri mine Løfter iblandt de fromme;

Cei blânzi vor mânca și se vor sătura; vor lăuda pe DOMNUL cei ce îl caută; inima ta va trăi pentru totdeauna.

27 de ydmyge skal spise og mættes; hvo HERREN søger, skal prise ham; deres Hjerte leve for evigt!

Toate marginile lumii își vor aminti și se vor întoarce către DOMNUL și toate familiile națiunilor se vor închina înaintea ta.

28 Den vide Jord skal mærke sig det og omvende sig til HERREN, og alle Folkenes Slægter skal tilbede for hans Aasyn;

Pentru că împărăția este a DOMNULUI și el este guvernatorul peste națiuni.

29 thi HERRENS er Riget, han er Folkenes Hersker.

Toți cei grași pe pământ vor mânca și se vor închina, toți cei ce coboară în țărână se vor pleca înaintea lui și nimeni nu își poate ține în viață sufletul.

30 De skal tilbede ham alene, alle Jordens mægtige; de skal bøje sig for hans Aasyn, alle, der nedsteg i Støvet og ikke holdt deres Sjæl i Live.

O sămânță îi va servi, îi va fi socotită Domnului ca generație.

31 Ham skal Efterkommerne tjene; om HERREN skal tales til Slægten, der kommer; de skal forkynde et Folk, der fødes, hans Retfærd. Thi han greb ind.

Ei vor veni și vor vesti dreptatea lui unui popor ce se va naște, că el a făcut aceasta.