< Ordsprogene 5 >

1 Mærk dig, min Søn, min Visdom, bøj til min Indsigt dit Øre,
Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
2 at Kløgt maa vaage øver dig, Læbernes Kundskab vare paa dig.
Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
3 Thi af Honning drypper den fremmedes Læber, glattere end Olie er hendes Gane;
Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
4 men til sidst er hun besk som Malurt, hvas som tveægget Sværd;
Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
5 hendes Fødder styrer nedad mod Døden, til Dødsriget stunder hendes Fjed; (Sheol h7585)
Picioarele ei merg jos la moarte, pașii ei apucă spre iad. (Sheol h7585)
6 hun følger ej Livets Vej, hendes Spor er bugtet, hun ved det ikke.
Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
7 Hør mig da nu, min Søn, vig ikke fra min Munds Ord!
De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
8 Lad din Vej være langt fra hende, kom ej hendes Husdør nær,
Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9 at du ikke maa give andre din Ære, en grusom Mand dine Aar.
Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
10 at ikke dit Gods skal mætte fremmede, din Vinding ende i Andenmands Hus,
Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
11 saa du gribes af Anger til sidst, naar dit Kød og Huld svinder hen,
Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
12 og du siger: »Ak, at jeg hadede Tugt, at mit Hjerte lod haant om Revselse,
Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
13 saa jeg ikke lød mine Læreres Røst, ej bøjed mit Øre til dem, som lærte mig!
Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
14 Nær var jeg kommet i alskens Ulykke midt i Forsamling og Menighed!«
Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
15 Drik Vand af din egen Cisterne og rindende Vand af din Brønd;
Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
16 lad ej dine Kilder flyde paa Gaden, ej dine Bække paa Torvene!
Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
17 Dig skal de tilhøre, dig alene, ingen fremmed ved Siden af dig!
Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
18 Velsignet være dit Væld, og glæd dig ved din Ungdoms Hustru,
Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
19 den elskelige Hind, den yndige Gazel; hendes Elskov fryde dig stedse, berus dig altid i hendes Kærlighed!
Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
20 Hvi beruser du dig, min Søn, i en fremmed og tager en andens Hustru i Favn?
Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
21 Thi for HERRENS Øjne er Menneskets Veje, grant følger han alle dets Spor;
Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
22 den gudløse fanges af egen Brøde og holdes fast i Syndens Reb;
Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
23 han dør af Mangel paa Tugt, gaar til ved sin store Daarskab.
El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.

< Ordsprogene 5 >