Klagesangene 3
1 Jeg er den, der saa nød ved hans vredes ris,
Eu sunt omul care a văzut necaz prin nuiaua mâniei sale.
2 mig har han ført og ledt i det tykkeste Mulm,
El m-a condus și m-a adus în întuneric și nu în lumină.
3 ja, Haanden vender han mod mig Dagen lang.
Într-adevăr, împotriva mea s-a întors el; și-a întors mâna împotriva mea, toată ziua.
4 Mit Kød og min Hud har han opslidt, brudt mine Ben,
El a făcut carnea și pielea mea să îmbătrânească; mi-a zdrobit oasele.
5 han mured mig inde, omgav mig med Galde og Møje,
El a ridicat un zid împotriva mea și m-a încercuit cu fiere și trudă.
6 lod mig bo i Mørke som de, der for længst er døde.
El m-a pus în locuri întunecoase, ca pe morții din vechime.
7 Han har spærret mig inde og lagt mig i tunge Lænker.
El m-a îngrădit, încât nu pot ieși; el mi-a îngreunat lanțul.
8 Om jeg end raaber og skriger, min Bøn er stængt ude.
De asemenea și când plâng și strig, el îmi oprește rugăciunea.
9 Han spærred mine Veje med Kvader, gjorde Stierne krøge.
El mi-a închis căile cu pietre cioplite, mi-a strâmbat cărările.
10 Han blev mig en lurende Bjørn, en Løve i Baghold;
El a fost pentru mine ca un urs la pândă și ca un leu în locuri tainice.
11 han ledte mig vild, rev mig sønder og lagde mig øde;
El mi-a abătut căile și m-a rupt în bucăți, el m-a pustiit.
12 han spændte sin Bue; lod mig være Skive for Pilen.
El și-a încordat arcul și m-a pus ca o țintă pentru săgeată.
13 Han sendte sit Koggers Sønner i Nyrerne paa mig;
El a făcut ca săgețile tolbei lui să intre în rărunchii mei.
14 hvert Folk lo mig ud og smæded mig Dagen lang,
Am fost de râs pentru tot poporul meu și cântecul lor toată ziua.
15 med bittert mætted han mig, gav mig Malurt at drikke.
El m-a umplut cu amărăciuni, m-a îmbătat cu pelin.
16 Mine Tænder lod han bide i Flint, han traadte mig i Støvet;
De asemenea mi-a zdrobit dinții cu pietriș, m-a acoperit cu cenușă.
17 han skilte min Sjæl fra Freden, jeg glemte Lykken
Și mi-ai alungat sufletul departe de pace, am uitat prosperitatea.
18 og sagde: »Min Livskraft, mit Haab til HERREN er ude.«
Și am spus: Tăria mea și speranța mea din DOMNUL, au pierit,
19 At mindes min Vaande og Flakken er Malurt og Galde;
Amintindu-mi de necazul meu și de nenorocirea mea, de pelin și de fiere.
20 min Sjæl, den mindes det grant, den grubler betynget.
Sufletul meu și le amintește încă și este umilit în mine.
21 Det lægger jeg mig paa Sinde, derfor vil jeg haabe:
De aceasta îmi amintesc, de aceea am speranță.
22 HERRENS Miskundhed er ikke til Ende, ikke brugt op,
Datorită milelor DOMNULUI nu suntem mistuiți, fiindcă mângâierile lui nu se sfârșesc.
23 hans Naade er ny hver Morgen, hans Trofasthed stor.
Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia ta.
24 Min Del er HERREN, (siger min Sjæl, ) derfor haaber jeg paa ham.
DOMNUL este partea mea, spune sufletul meu; de aceea voi spera în el.
25 Dem, der bier paa HERREN, er han god, den Sjæl, der ham søger;
DOMNUL este bun cu cei care îl așteaptă, cu sufletul care îl caută.
26 det er godt at haabe i Stilhed paa HERRENS Frelse,
Este bine ca omul deopotrivă să spere și să aștepte în tăcere salvarea DOMNULUI.
27 godt for en Mand, at han bærer Aag i sin Ungdom.
Este bine pentru om să poarte jugul în tinerețea sa.
28 Han sidde ensom og tavs, naar han lægger det paa ham;
El șade singur și tace, deoarece și l-a pus asupra lui.
29 han trykke sin Mund mod Støvet, maaske er der Haab,
Își pune gura în țărână; dacă astfel poate fi speranță.
30 række Kind til den, der slaar ham, mættes med Haan.
El își dă obrazul celui care îl lovește; este îndestulat cu ocară.
31 Thi Herren bortstøder ikke for evigt,
Fiindcă DOMNUL nu va lepăda pentru totdeauna;
32 har han voldt Kvide, saa ynkes han, stor er hans Naade;
Dar deși întristează, totuși va avea mângâiere după mulțimea îndurărilor sale.
33 ej af Hjertet plager og piner han Menneskens Børn.
Pentru că el nu își pune inima să chinuiască, nici nu mâhnește pe copiii oamenilor.
34 Naar Landets Fanger til Hobe trædes under Fod,
Zdrobirea sub picioare a tuturor prizonierilor pământului,
35 naar Mandens Ret for den Højestes Aasyn bøjes,
Abaterea dreptului unui om înaintea feței celui Preaînalt,
36 naar en Mand lider Uret i sin Sag — mon Herren ej ser det?
Domnul nu aprobă a răsturna pe om în cauza lui.
37 Hvo taler vel, saa det sker, om ej Herren byder?
Cine este cel ce spune și se împlinește ceva, când Domnul nu poruncește aceasta?
38 Kommer ikke baade ondt og godt fra den Højestes Mund?
Nu din gura celui Preaînalt ies răul și binele?
39 Over hvad skal den levende sukke? Hver over sin Synd!
Pentru ce să se plângă un om care trăiește, un om pentru pedepsirea păcatelor lui?
40 Lad os ransage, granske vore Veje og vende os til HERREN,
Să ne cercetăm și să ne încercăm căile noastre și să ne întoarcem la DOMNUL.
41 løfte Hænder og Hjerte til Gud i Himlen;
Să ne înălțăm inima cu mâinile noastre spre Dumnezeu în ceruri.
42 vi syndede og stod imod, du tilgav ikke,
Noi am încălcat legea și ne-am răzvrătit; tu nu ai iertat.
43 men hylled dig i Vrede, forfulgte os, dræbte uden Skaansel,
Tu ai acoperit cu mânie și ne-ai persecutat; ai ucis, nu ai cruțat.
44 hylled dig i Skyer, saa Bønnen ej naaede frem;
Te-ai acoperit cu un nor, ca rugăciunea noastră să nu străbată la tine.
45 til Skarn og til Udskud har du gjort os midt iblandt Folkene.
Ne-ai făcut precum gunoiul și mizeria în mijlocul poporului.
46 De opspærred Munden imod os, alle vore Fjender.
Toți dușmanii noștri și-au deschis gurile împotriva noastră.
47 Vor Lod blev Gru og Grav og Sammenbruds Øde;
Frica și cursa au venit peste noi, pustiirea și distrugerea.
48 Vandstrømme græder mit Øje, mit Folk brød sammen.
Ochiului meu îi curg râuri de apă din cauza nimicirii fiicei poporului meu.
49 Hvileløst strømmer mit Øje, det kender ej Ro,
Ochiul meu toarnă și nu încetează, fără oprire,
50 før HERREN skuer ned fra Himlen, før han ser til.
Până când DOMNUL va privi în jos și va vedea din cer.
51 Synet af Byens Døtre piner min Sjæl.
Ochiul meu îmi influențează inima datorită tuturor fiicelor cetății mele.
52 Jeg joges som en Fugl af Fjender, hvis Had var grundløst,
Dușmanii mei m-au urmărit aprig, fără motiv, ca pe o pasăre.
53 de spærred mig inde i en Grube, de stenede mig;
Mi-au stârpit viața în groapă și au aruncat o piatră peste mine.
54 Vand strømmed over mit Hoved, jeg tænkte: »Fortabt!«
Apele au curs peste capul meu; atunci am spus: Sunt stârpit.
55 Dit Navn paakaldte jeg, HERRE, fra Grubens Dyb;
Am chemat numele tău, DOAMNE, din groapa cea adâncă.
56 du hørte min Røst: »O, gør dig ej døv for mit Skrig!«
Tu mi-ai auzit vocea; nu îți ascunde urechea la suflarea mea, la strigătul meu.
57 Nær var du, den Dag jeg kaldte, du sagde: »Frygt ikke!«
Tu te-ai apropiat în ziua când eu te-am chemat; ai spus: Nu te teme.
58 Du førte min Sag, o HERRE, genløste mit Liv;
Doamne, tu ai pledat în cauzele sufletului meu; mi-ai răscumpărat viața.
59 HERRE, du ser, jeg lider Uret, skaf mig min Ret!
DOAMNE, tu ai văzut răul, ce mi s-a făcut; judecă tu cauza mea.
60 Al deres Hævnlyst ser du, alle deres Rænker,
Ai văzut toată răzbunarea lor și toate închipuirile lor împotriva mea.
61 du hører deres Smædeord, HERRE, deres Rænker imod mig,
Ai auzit ocara lor, DOAMNE și închipuirile lor împotriva mea;
62 mine Fjenders Tale og Tanker imod mig bestandig.
Buzele celor care s-au ridicat împotriva mea și planul lor împotriva mea toată ziua.
63 Se dem, naar de sidder eller staar, deres Nidvise er jeg.
Privește așezarea lor și ridicarea lor; eu sunt muzica lor.
64 Dem vil du gengælde, HERRE, deres Hænders Gerning,
Întoarce-le o răsplată, DOAMNE, conform cu lucrarea mâinilor lor.
65 gør deres Hjerte forhærdet — din Forbandelse over dem! —
Dă-le întristare a inimii, blestemul tău asupra lor.
66 forfølg dem i Vrede, udryd dem under din Himmel.
Persecută-i și nimicește-i în mânie de sub cerurile DOMNULUI.
