Job 3
1 Derefter oplod Job sin Mund og forbandede sin Dag,
După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
2 og Job tog til Orde og sagde:
Și Iov a vorbit și a spus:
3 Bort med den Dag, jeg fødtes, den Nat, der sagde: »Se, en Dreng!«
Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4 Denne Dag vorde Mørke, Gud deroppe spørge ej om den, over den straale ej Lyset frem!
Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
5 Mulm og Mørke løse den ind, Taage lægge sig over den, Formørkelser skræmme den!
Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6 Mørket tage den Nat, den høre ej hjemme blandt Aarets Dage, den komme ikke i Maaneders Tal!
Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7 Ja, denne Nat vorde gold, der lyde ej Jubel i den!
Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 De, der besværger Dage, forbande den, de, der har lært at hidse Livjatan;
Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
9 dens Morgenstjerner formørkes, den bie forgæves paa Lys, den skue ej Morgenrødens Øjenlaag,
Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 fordi den ej lukked mig Moderlivets Døre og skjulte Kvide for mit Blik!
Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 Hvi døde jeg ikke i Moders Liv eller udaanded straks fra Moders Skød?
De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
12 Hvorfor var der Knæ til at tage imod mig, hvorfor var der Bryster at die?
De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 Saa havde jeg nu ligget og hvilet, saa havde jeg slumret i Fred
Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
14 blandt Konger og Jordens Styrere, der bygged sig Gravpaladser,
Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
15 blandt Fyrster, rige paa Guld, som fyldte deres Huse med Sølv.
Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
16 Eller var jeg dog som et nedgravet Foster, som Børn, der ikke fik Lyset at se!
Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17 Der larmer de gudløse ikke mer, der hviler de trætte ud,
Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
18 alle de fangne har Ro, de hører ej Fogedens Røst;
Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19 smaa og store er lige der og Trællen fri for sin Herre.
Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
20 Hvi giver Gud de lidende Lys, de bittert sørgende Liv,
Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
21 dem, som bier forgæves paa Døden, graver derefter som efter Skatte,
Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22 som glæder sig til en Stenhøj, jubler, naar de finder deres Grav —
Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
23 en Mand, hvis Vej er skjult, hvem Gud har stænget inde?
De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 Thi Suk er blevet mit daglige Brød, mine Ve raab strømmer som Vand.
Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25 Thi hvad jeg gruer for, rammer mig, hvad jeg bæver for, kommer over mig.
Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26 Knap har jeg Fred, og knap har jeg Ro, knap har jeg Hvile, saa kommer Uro!
Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
